Bineînţeles, pastorul Gâdea îşi face în mod obiectiv, echidistant meseria de jurnalist şi formator de opinie. Niciun motiv să suspectăm altceva.

Tovarăşul de prețuire socratică, recte Badea, mârâie şi mai îndârjit. Probabil din solidaritate cu preţuitul, acuză Norvegia de “răpire şi terorism“. Nimeni nu i-a răstălmăcit mârâitura, a spus-o fălos şi răspicat.

Zgribuliţi sub pături de celofan, vreo cinci milioane de telespectatori (fanii jurnaliştilor amintiţi) bat cruci şi scuipă-n sân – “Ptiu, Doamne, ăştia sunt mai rău ca ISIS!”

Două precizări vreau să fac:

* Mi se pare uman şi normal ca tu, spectator, să trăieşti empatic drama familiei Bodnariu. Nu bagatelizez fraternizarea. Ba chiar o admir. Crezi în ceva? Ieşi în stradă şi strigă-ţi oful, arată-ţi crezul! Vrei să fii solidar cu soţii Bodnariu? Este dreptul tău, manifestă-te ca atare.

Dar nu îţi construi demersul, care poate fi curat şi admirabil, pe nişte premise false. Scoate capul din prosteala facebook şi respiră aerul proaspăt! Am scris într-un articol anterior – NICI O mare agenţie de presă străină nu a transformat incidentul Bodnariu în prihoada mizerabilă din presa noastră.

“Copiii răpiţi de stat” şi “Barnevernet = ISIS” sunt două aberaţii fătate de mama toxicomană numită jurnalism românesc. De pastor Gâdea şi recte Badea. De puzderia pseudo-ştirilor slobozite-n facebook.

* Nu am fost în Norvegia. Singurele “informaţii de interior” sunt de la românii stabiliţi acolo. Şi din presă. Nu asta românească. Nu am fost nici în Elveţia şi nici în Coreea de Nord. Totuşi, nu cred că vacile elveţiene fac lapte cu ciocolată. Şi nu cred că Kim Jong-un face ouă de aur. “Ai fost acolo să vezi? De unde ştii?”

Nu, nu am fost. Dar mă bazez pe tot ce înseamnă relaţia mea cu mediul înconjurător, pe realitatea percepută de mine. Deşi nu i-am analizat îndeaproape târtiţa, sunt convins că Kim Jong-un face cel mult ouă de bronz.

Pe aceeaşi logică merg şi atunci când resping varianta monstruozităţii Barnevernet. De ce ar aplica statul norvegian nişte politici absurde? De ce ar vrea statul norvegian să îşi terorizeze familiile, propria populaţie?!

Nu cred că ţi se iau copiii dacă îi înveţi rugăciuni, dacă îi pui să se închine, sau dacă îi atingi părinteşte cu palma peste fund.
Am mai mare încredere în ancheta făcută de statul norvegian decât în declaraţiile unui individ. Fie el şi inginer IT. De ce? Pentru că ouă de aur.

Nu cred că psihologia este o pseudoștiință şi nici varianta comisiilor de anchetă alcătuite din incompetenţi şi corupţi.

Cazul Bodnariu nu este unic. Incidente asemănătoare au mai fost cu familia Bhattacharya – India (la fel, statul ne-a răpit copiii), familia Michalák – Cehia (acuzaţii de abuz sexual), familia Maxine – mamă norvegiancă, tată slovac (neglijarea copiilor).

În toate aceste cazuri, părinţii s-au considerat nedreptăţiţi, abuzaţi de statul norvegian. Poate au dreptate. În cultura lor, în ţara lor, în mediul în care au fost crescuţi şi educaţi. În Norvegia regulile sunt diferite. Probabil nu-i uşor să păstrezi corupţia şi infracţionalitatea aproape de zero. În India şi România nu prea ne iese, deşi suntem agonizant de aproape…

Nu spun că e bine să trăieşti într-un mediu curat, să îţi permiţi un trai decent, să nu ai corupţi şi nici infractori. Poate e foarte rău. Şi e mai bine la noi şi la indieni. Dar mi se pare de bun-simț ca tu, imigrant român, slovac sau indian, să respecţi regulile statului care te-a primit. Nu să le impui pe ale tale de acasă.