Parlamentul României a fost din nou certat. De Ambasada SUA (pentru că Parlamentul României este inferior ierarhic oricărei ambasade din vest), de preşedintele Iohannis şi de câţiva protestatari ieşiţi în stradă.
Mesajul este clar, parlamentarii noştri au zbârlit din nou năpârca. Dar de ce?
Nu ştiu cât de bine compus este dosarul parlamentarului Şova, nici gradul de vinovăţie al acestuia. Detaliile rămân să se stabilească în urma unui proces. Care cu siguranţă va avea loc, cu sau fără arest preventiv.
Dar nu reuşesc să văd vina Parlamentului. Conform legii, parlamentarii trebuie să voteze dacă permit arestarea preventivă a unui coleg. Conform legii, ţin două bile în mânuţe şi aleg: DA ori BA
Din ce-mi dau seama, este greşit să aleagă BA. Atunci la ce se mai tine votul?? Dacă avem o singură variantă corectă de răspuns, ce rost toată agitaţia?
În cazul de faţă, Parlamentul României are doar rol figurativ. Orice încercare de abatere de la făgaşul deja trasat, prin cererea procurorilor, este aspru sancţionată. De preşedinte, de popor, de americani. În principiu, de toată lumea.
Până la urmă, mi se pare corect. O şleahtă de dubioşi care se ung cu mir în frunte, cerând intervenţia divinităţii în plen, nu poate fi privită cu seriozitate. Ei sunt ciudăţeii naturii, pe bună dreptate huliţi de poporul care i-a uns. Nu cu mir, ci cu sictir.
Din păcate, în republica semiprezidenţială România, Parlamentul şi-a pierdut încrederea populaţiei, respectul, menirea. Trebuie reabilitat sau căutată o nouă formă de guvernământ. Altfel, suntem rizibili.
Numai că Parlamentul a votat pentru. Apoi s-a folosit un artificiu tehnic și neconstituțional pentru a respinge demersul justiției.
Atâta tot…
Eh, ceva au facut ei. Daca vota toata lumea cum trebuie, nu mai tinea nici artificiul.
Da, însă schimbă total datele problemei și justifica întru totul discursul președintelui.
Presedintele critica Parlamentul pentru ca nu a trecut arestarea preventiva a lui Sova. Nu zice nimic de motivul pentru care nu a trecut. Ii critică pe toti, nu doar pe Tariceanu, Oprea, sau alt corifeu.
Mesajul postat pe facebook s-ar fi potrivit si daca votantii pro-arest erau mai putini decat cei anti.
Oricum, reactia lui mi se pare fortata de intruziunea ambasadelor vestice. L-a interesat asa de tare subiectul incat a postat pe facebook. Nu a meritat un comentariu in viu grai 🙂
Ar fi urmatoarele de zis.
Votul parlamentului legat de ridicarea sau pastrarea imunitatii unui parlamentar este necesar. Si este ok sa fie asa. Pentru ca trebuie sa existe o posibilitate de a preveni eventuale abuzuri politice din partea unei justitii corupte. Un politician nu trebuie sa fie judecat si condamnat pentru declaratii si pareri politice. De exemplu, un politician poate risca sa fie urmarit penal pentru parerile sale politice, atunci cand justitia este controlata de un partid politic adversar. Ca sa nu se poata intampla vreodata asa ceva, politicianul beneficiaza de o imunitate politica, care trebuie insa sa fie aparata de o majoritate zdrobitoare in parlament.
In acest moment insa, legea care reglementeaza imunitatea parlamentarilor nu se refera numai la acest tip de imunitate politica, ci la orice tip de imunitate. Legea actuala privilegiaza parlamentarul pentru ca-l poate apara de orice fapte penale, cum ar fi coruptia, evaziunea, trafic de influenta etc. Altfel zis, legea actuala poate fi folosita ca scut in fata legii in favoarea parlamentarilor penali.
Dupa alegerea lui Johannis presedinte, cele doua camere si guvernul Romaniei au fost deacord cu cererea presedintelui de a nu mai pune Justitiei bete in roate si de a incuviinta TOATE cererile venite din partea DNA cu privire la urmarire penala sau chiar arest preventiv, daca acuzatiile aduse nu sunt de natura politica.
Problema presedintelui si al ambasadelor straine este ca parlamentul nu actioneaza in acest spirit democratic promis dupa alegeri, dorit de presedinte si de toata lumea, ci isi rezerva dreptul sa aplice legea actuala, adica sa filtreze cererile venite din partea justitiei, dupa bunul plac.
Si asta nu este tot.
In acest caz cu Sova, cum a constatat si Vlad, nici macar nu s-a aplicat legea primara, adica prevederile Constititutiei privind ridicarea imunitatii, ci un regulament intern al senatului, care este in contradictie cu ce spune Constitutia despre majoritatea voturilor.
Avem deci de a face cu doua probleme:
1. parlamentul si parlamentarii si-au incalcat cuvantul dat, ca nu vor bloca demersurile justitiei si ca vor actiona in spiritul democratic
– senatul a incalcat legea constitutiei aplicand un regulament propriu care este in contradictie cu Constitutia, doar pentru a-l putea salva pe Sova.
Ceea ce arata in mod foarte clar, ca politicienii nostri nu pricep si/sau nu vor sa inteleaga principiile unui stat democratic.
Asta este bariera cea mai mare in calea aderarii la spatiul Schengen. Nu ajunge sa promitem lucruri, trebuie si sa dovedim ca ne tinem de ce promitem, indiferent de imprejurari. Asta inseamna credibilitate politica pana la urma.
Nu merge asa pe promisiuni. In loc sa promita ca vor incuviinta TOATE cererile venite din partea DNA, nu mai bine modificau legea?
Asa terminam si cu toate intrunirile astea parlamentare ridicole. Hai sa ne strangem toti sa votam, desi se stie cum trebuie sa votam. La ce ne mai strangem atunci?
Presupun ca in tarile la care te referi tu ca functioneaza sanatos votul parlamentar pentru ridicarea imunitatii, exista si niste regulamente clare care sa reglementeze procesul. Nu functioneaza pe promisiuni.
Eu consider ca aceste intruniri parlamentare in vederea ridicarii imunitatii au fost si sunt un exercitiu democratic foarte bun. Mai ales in aceasta perioada de tranzitie.
Nu trebuie schimbata legea, ea este buna asa cum este, trebuie doar sa vrem sa o aplicam in spiritul democratic, nu sa abuzam de evenutalele ei scapari.
In aceasta privinta, in democratiile mature politicienii nu incearca sa se foloseasca de eventuale generalizari si imperfectiuni ale legii, pentru a-si salva pielea, ci intotdeauna respecta spiritul ei. Daca cumva o lege are ceva scapari, ele se vor corecta sau nu. Pentru ca nu intotdeauna este nevoie de asa ceva.
Tu in cine ai avea mai multa incredere? Sau cu cine ai prefera sa fii prieten?
Cu cineva care desi are posibilitatea sa te fure, nu o face sau cu cineva care nu te fura doar pentru ca nu i-ai dat niciodata ocazia sa o faca?
S-a demonstrat de fiecare data ca daca politicienii au posibilitatea sa ne fure, o vor face. Pentru noi, romanii, singura varianta este sa nu le dam ocazia. Nu avem luxul alegerii.
Eu nu cred ca furtul este o boala generalizata a politicienilor romani. Cred in exercitiul acordarii increderii in clasa politica si militez pentru sanctionarea politicienilor care o incalca.
Acesta este spiritul democratic care trebuie educat si cultivat la noi in tara.
Atlfel nu iesim din cercul vicios niciodata, doar hranim suspiciunile si neincrederea, intensificand dezbinarea sociala deja aflata la cote alarmante.
Am citit foarte mult despre subiectul ridicarii imunitatii (fie ea parlamentare, presedintiale sau ministeriale) si am fost indignat de ce s-a intamplat ieri in Senat.
Cu toate acestea, cred ca avem suficiente mecanisme sa punem cu botul pe labe toate tutele din Parlament (a nu se intelege ca aici se incadreaza toti parlamentarii):
1. Justitia poate merge mai departe si poate judeca pe mult prea miruitii parlmentari scapati (doar) de retinere, arestare preventiva si perchezitie. Daca un judecator va decide ca respectivii sa stea o vreme tot pe banii nostri, dar in alta parte, OK din partea mea.
2. Organele abilitate pot contesta decizia Senatului la Curtea Constitutionala (nu stim inca efectul contestarii, asa cum nu se cunoste inca efectul neconstitutionalitatii Ordonantei de Urgenta care a permis schimbarea barcii politice inainte de alegeri). Necunoscute sunt caile si sinapsele neuronale ale parlamentarului roman. Sau doar necunoscute noua.
3. Noi toti putem beli mai bine ochii la alegeri pentru a nu mai fi intr-o continua aplicare a principiului: daca semnezi, sa nu te miri.
4. Noi toti putem milita pentru o trezire civica si o atentie sporita la ce (mai) fac alesii nostri. Nu la ce fac in general, ci la ce fac in concret, cand voteaza.
Pentru asta propun sa militam pentru un prim pas:
TOATE VOTURILE IN PARLAMENT TREBUIE SA FIE EXPRIMATE LA VEDERE.
Nu i-am votat acolo sa se ascunda in spatele “propriei constiinte” cand voteaza, ci sa decida in temeiul ei si sa ne spuna si noua ce fel de “constiinta” au. Iar asta vom vedea si singuri cand vom vedea VOTUL LOR DAT LA VEDERE.
Deci, baieti si fete care ati ajuns in Parlamentul Romaniei pe baza votului nostru, manuta sus si consemnarea votului cu nume si prenume!
Dupa asta, mai vedem noi daca va mai votam vreodata.
“TOATE VOTURILE IN PARLAMENT TREBUIE SA FIE EXPRIMATE LA VEDERE.”
Consider ca acest tip de masuri ne duc mai degraba spre o dictatura a democratiei prost inteleasa. PNLul mi se pare execrabil cu aceasta masura. Este chiar rusinos, daca doar asa pot controla parerea propriilor parlamentari.
Decat asa, mai bine cum zice Dani. Daca cererea trece de comisia juridica, gata, case closed. Nu se mai supune la vot.
Eu privesc insa parlamentul ca pe un organism democratic foarte important, pentru mine nu este relevanta parerea unui anume parlamentar, ci doar al parlamentului in sine, adica al majoritatii parlamentare. Avem nevoie de votul parlamentar, ca un exercitiu democratic, acesta este feedbackul pentru noi, daca democratia este functionala sau nu.
Nu cred ca votul la vedere conduce la o afectare a democratiei in vreun fel. Dimpotriva, parlamentarii sunt reprezentatii celor care i-au votat, iar votantii au dreptul sa stie cum sunt reprezentati de alesul lor.
Alesul are obligatia de a-si reprezenta alegatorii si de a justifica fiecare vot pe care il acorda.
Doar astfel se poate ajunge la o responsabilizare a alesilor si la o spargere la clanului alesilor.
Poate atunci vom vedea discursuri in Parlament care sa fie tintite spre interesul celor care aleg si nu doar a celor alesi.
Personal, as vrea sa stiu ce face alesul meu si mi-as dori ca grija lui sa fie tot timpul la cum sa ma reprezinte mai corect, decent, rational si justificat.
Atunci cand cetateanul are obsesia de a controla si supraveghea, in anumite cazuri chiar de a impune politicianului cum sa se comporte in activitatea sa, avem de-aface cu o anomalie intr-un sistem democratic. Este dovada ca democratia nu functioneaza.
Ce propui tu este extrem de periculos. Puterea nu trebuie sa fie la cetateni, ci la cei care ii reprezinta. Un parlament controlat de opinea publica este ca un club de fotbal controlat de suporteri.
Un vot la vedere, adica nesecretizat, indiferent cine il exercita, politician sau simplu cetatean, este antidemocratic. Esenta votului este sa fie secret, doar asa poate sa ramana autentic si valoros.
Hary,
Nu iti impartasesc opinia.
O sa iau pe rand cateva lucruri dintre cele indicate de tine si o sa incerc sa iti prezint punctul meu de vedere. Sunt sigur ca nu este nevoie de o prezentare atat de punctuala ca sa agream ca nu suntem de acord, dar cred ca este util sa vedem ce ne desparte ca sa ne intelegem pozitiile.
1. Puterea nu este la reprezentanti, ci la mandanti (in cazul nostru, alegatori). Acesta este fundamentul oricarei manifestari de putere delegata, iar democratia este o astfel de manifestare. Faptul ca unui raprezentant i-a fost incredintat un mandat din partea detinatorului puterii, nu il face titular al puterii, ci doar obligat sa isi exercite mandatul in limitele acordate.
Este necesar ca mandantul sa cunoasca modul de indeplinire a mandatului de care reprezentatului sau, pentru a putea evalua performanta acestuia si decide modul de acordare a mandatului in viitor.
Intr-o lume ideala reprezentantul isi va respecta mandatul fara abatere, iar mandantul nu ar avea nevoie sa vada ce face reprezentantul sau. In lumea reala insa, reprezentantul a dat dovezi nenumarate de inselare a mandatului primit, incat este necesar (zic eu) sa isi exercite mandatul transparent si nu ascuns vederii alegatorului.
2. Comparatia Parlamentului cu un club de fotbal este nepotrivita, intrucat alegatorii nu sunt suporteri. Aici vorbim de drepturi si nu de placeri.
Suporterii nu au niciun drept asupra clubului si nu pot decide nimic. Faptul ca parerea/placerea suporterilor este importanta in manifestarea clubului respectiv vine din interesul proprietarilor clubului si nu dintr-un drept al suporterilor.
In societate insa, alegatorii au drepturi, iar respectarea lor nu este o favoare pe care le-o fac alesii, ci o obligatie.
3. Manifestarea democratica nu poate fi oculta. Parlamentul nu este o societate inchisa, in opozitie cu restul societatii, ci o manifestare legala a societatii care TREBUIE sa fie verificabila si evaluabila. In aceste conditii, indeplinirea obligatiei de reprezentare a alesilor trebuie sa poata fi verificata, iar sarcina acestei probe cade in seama alesilor. VOTUL SECRET NU POATE FI PROBAT.
Esenta votului secret este aplicabila la nivelul desemnarii alesilor, acolo unde mandantul (alegatorul) trebuie sa fie protejat pentru optinunea sa politica si sa nu raspunda in fata societatii daca pe el l-a convins PSD, PNL, extrema dreapta sau extrema stanga.
Dar in Parlament (acolo unde isi manifesta optiunile alesii) votul trebuie sa fie public, astfel incat alegatorul de stanga sa vada in ce masura alesul sau de stanga respecta politica de stanga (sau, mai simplu, programul politic pe care l-a prezentat in campanie).
Doar in acest mod, alegatorul va avea la dispozitie informatia pe baza careia sa aprecieze evolutia alesului (in speta, votantul PSD va putea aprecia evolutia parlamentarilor PSD) si va putea decide in mod asumat daca va mai vota cu acelasi partid si la alegerilor urmatoare.
In acelasi mod, parlamentarul dintr-un partid, va trebui sa isi asume faptul ca voteaza impotriva programului politic pe care l-a promovat in campanie si va trebui sa aiba o explicatie solida pentru o astfel de manifestare.
Altfel, vom ramane o democratie cu numele, unde Parlamentul este o adunatura de oportunisti si de cozi de topor, care isi ascund confortabil masinatiunile si interesele (a se citi negocierile politice, in interes national), iar in cazul in care sunt descoperiti si luati la intrebari, sar dintr-o barca in alta, reetichetandu-se ca mari reprezentanti ai poporului, demni de un nou mandat in legislatura viitoare, pentru un alt partid.