Ce nu înţeleg la înţeleptul popor german. Le-au construit bulgarilor nişte hoteluri moderne, spaţioase, cu tot felul de facilităti – sunt clar peste 95% dintre hotelurile româneşti. Le-au pus şi nume nemţeşti (LTI Berlin), ca să ştie lumea cine le-a construit.
După care le-au lăsat pe mâna băştinaşilor.
E la fel cum ai construi un palat de cristal şi ai băga vacile să înnopteze.

Şi aşa ajungi să stai într-un hotel de 4 stele în care miroase tot timpul a veceu. Inclusiv în restaurant. Personalul poartă nişte cămăşi ce par proaspăt scoase din cur. Se face curăţenie cu mătură şi mop din ăla din cârpă, cum am văzut în spitalele româneşti în urmă cu vreo 20 de ani.

Tot de acum 20 de ani arată şi barurile, spaţiile de recreaţie. Canapele jupuite din piele impregnată cu transpiraţie, mese scorojite sau cu un picior mai puţin, mese de biliard înclinate care funcţionează CU FISĂ, draperii murdare şi rupte. Cârciuma din Olanu este un concept futurist.

În cameră nu prea îmi mai vine să stau după ce am găsit biscuiţi şi ghemotoace de păr în mochetă. Măcar pe lenjeria de pat erau doar câteva fire (ce-i drept, variate; agonisite de la mai multe serii de clienţi). Piscina interioară nu are apă, dacă tot plouă în continuu de două zile.

Partea bună?
Niciun angajat al hotelului nu ştie engleză ca să te plângi. În consecinţă, nimeni nu se plânge.