Blasfemie cu cozonaci

Primul miros pe care mi-l aduc aminte din copilărie este cel de cozonac la cuptor.Strâns legat de mâinile puternice ale bunicului și de privirea caldă a bunicii, de zăpada sticlos luminată de lună și de imensa covată de lemn în care se frământa aluatul…

Stăteam cu bunicul adânc în noapte, mult după ce bunica se ducea la somn și păzeam cozonacii până când din cuptor ieșea mirosul acela magic de coajă arămie, nuci coaptă și pâine aurită care-ți umplea nările și gura de nu mai aveai răbdare să-i scoți din cuptor.

De gust nici să nu mai vorbim că-mi plouă în gură numai când tastez… pufoși, aromați și fragezi de ți se topesc în gură, plini de nucă coaptă, mac măcinat și alte câte și mai câte…

Bunicul și bunica sunt duși de mult dar de Crăciun și Paște mirosul cozonacilor umflându-se în cuptor umple din nou toată casa. Vreau și gâza mea să aibă parte de aceleași amintiri pline de farmec – mirosuri, gusturi, povești despre fiecare coptură. Nu din patriotism sau mândrie naționalistă ci pur și simplu pentru căldura și bucuria ce mi-o aduc în suflet amintirile alea.

E atât de trist când citesc așa ceva… pot să nu-ți placă cozonacii dar să spui că checul e mai bun (nu că îți place ție mai mult ci că e mai bun) e ca și cum ai spune de conserva de ton că bate păstrăvul la grătar, sau că sunetul mării de la Fat Duck e un dish foarte prost, pentru că ție nu-ți place sarea…

Și când mai vezi și comentarii care nu dau doi lei pe cozonac te apucă aceeași tristețe ca la vizionarea scenei din Underground unde unul din tinerii crescuți în beci primește o banană și încearcă să o mănânce cu tot cu coajă…

Tristețea aia când vezi câți nefericiți nu au gustat niciodată un cozonac adevărat și nu au avut norocul să stea după fustele bunicii, încercând să fure câte-o bucățică proaspăt tăiată de rahat.

Trist… trist de tot.

PS. Atât de trist m-am simțit că era cât pe ce să pun rețeta casei Popa aici, dar mi-am dat seama în ce cumplită stare de ilogică m-au adus murdarele blasfemii – cum să cred că l-ar face cei care preferă eugeniile?

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

14 Comments

  1. Sincer, nici mie nu imi place cozonacul :)))) Mi se pare inecacios, cu coaja tare si cu un gust mediocru dpdv al dulciurilor. Pentru mine este mancabila o feliuta-doua doar atunci cand e cald, in rest… Nu stiu, poate ca este reteta lui maica-mea de vina, dar in toate casele in care am intrat pana acum, cozonacii erau cam aceiasi.

    P.S: Ii dau dreptate lui Ieftimie. Stiu, kill me with fire :))

    Reply
  2. Nici mie nu-mi prea place cozonacul. Ce-o sa patesc? 😀
    Doar de la o singura persoana (o colega de serviciu) mananc intotdeauna cu placere. Nu-mi place deloc-deloc mirosul de cozonac (in afara de cazul in care e proaspat scos din cuptor) care devine din ce in ce mai greu de suportat pe masura ce trec zilele – chiar mi se face rau in 95% din cazuri. Cred ca e din cauza untului (colega mea nu foloseste unt, ci ulei si-i iese cel mai bun si gustos, si aromat cozonac).

    Reply
    • ai de mine și de mine, nici nu visam că-s atâția hateri de cozonaci… în ce lume trăim, dom’le… fursecuri pentru tine de-acuma încolo, fără cremă, fără glazură, numa fursecuri uscate, fărâmicioase și înecăcioase!

    • Deci :D, chiar am facut astazi fursecuri, fara sa-ti fi vazut comentariul. Sunt glazurate (zahar pudra vanilat + suc de portocale proaspat stors), cu fasiute subtiri, subtiri de coaja de portocala puse peste glazura. Aromate si deloc inecacioase!
      Sâc!:D
      Probabil acum cam crapi de ciuda, dar asta e! :)))

    • aha, deci te-a ajuns cumplitul meu blestem. Mie nu-mi plac uscăturile de nici un fel, așa că am făcut choux a la creme și mousse de ciocolată… pe lângă tradiționalul cozo al Cristinei.

      Auzi la ea să-mi fie ciudă pe fursecuri, nisip copt. bleah…

Leave a Comment.