Primul miros pe care mi-l aduc aminte din copilărie este cel de cozonac la cuptor.Strâns legat de mâinile puternice ale bunicului și de privirea caldă a bunicii, de zăpada sticlos luminată de lună și de imensa covată de lemn în care se frământa aluatul…

Stăteam cu bunicul adânc în noapte, mult după ce bunica se ducea la somn și păzeam cozonacii până când din cuptor ieșea mirosul acela magic de coajă arămie, nuci coaptă și pâine aurită care-ți umplea nările și gura de nu mai aveai răbdare să-i scoți din cuptor.

De gust nici să nu mai vorbim că-mi plouă în gură numai când tastez… pufoși, aromați și fragezi de ți se topesc în gură, plini de nucă coaptă, mac măcinat și alte câte și mai câte… Continue reading