Sunt nopţi când insomnia îmi aruncă-n cap tot felul de idei năstruşnice. Una dintre ele este „Hai să văd ce a mai zis formatorul de opinie Mircea Badea”. Şi, de fiecare dată când îl ascult preţ de 5-6 minute, zice acelaşi lucru.
Cum are Băsescu imunitate, cum toată presa (mai puţin Intact) nu produce „una de-un leu” şi primeşte „morman”. Cum Antena3 are audienţă cât toate televiziunile la un loc şi „subzistă din piaţa reală.” Poate are dreptate, nu am stat să verific de unde vin banii în presa românească. Şi da, Băsescu chiar are imunitate.
Nu doza de adevăr a afirmaţiilor mă intrigă, ci persistenţa lor. De ce ar vrea cineva să asculte acelaşi lucru în fiecare noapte? Normal ar fi ca audienţa emisiunii realizate de Badea să se ducă-n cap, odată cu prospeţimea şi diversitatea subiectelor sale. Dar nu. Audienţele sunt aceleaşi.
Încă mai culege roadele prestaţiei din urmă cu mulţi, mulţi ani. Pe vremea când ne delecta prin haz şi spontaneitate. Atunci, pe când era declarat „jurnalistul anului în România”, iar pe locurile doi şi trei erau Esca şi CTP. În acea perioadă şi-a format masa de consumatori loiali. Cei pentru care urmăritul lui Badea a devenit instinct.
Apropo, în anul de graţie 2009, atunci când Badea a fost ales „jurnalistul anului”, Traian Băsescu a fost desemnat „cel mai bun politician”. La aceeaşi gală. Ce ironie şi ce vremuri…
Şi Mircea Badea nu este singurul produs consumat din inerţie. Mai ţineţi minte emisiunea „Cronica cârcotaşilor”? Mai există şi astăzi, deşi a murit tot prin 2009. Poate chiar mai devreme. De ce încă mai face audienţă? Pentru că în anii de glorie devenise un reper al divertismentului. Telespectatorii foloseau replici din Cronică în cadrul activităţilor zilnice. La tot pasul auzeai pe cineva schimonosindu-se cu celebrul „Ruşinică, ruşinică, ruşinicăăă!”
Din aceleaşi motive, consumatorul român încă îşi cumpără Timişoreana. Deşi de foarte mulţi ani a căpatat un gust scârbos de poşircă leşietică. Consumatorul român îşi umple frigiderul de Cola, deşi gustul de zeamă de varză devine tot mai pregnant. Gazeta Sporturilor continuă să fie tipărită şi vândută, chiar dacă din cele opt pagini, şapte sunt reclame şi poze.
Nu pot spune că avem standarde joase. Pentru că, acum mult timp, toate produsele de mai sus au fost calitative. De la Badea până la Gsp. Suntem doar foarte indulgenţi, docili şi lipicioşi. Ne lipim de repere, de branduri, de amintiri. Şi ne lipim între noi, alcătuind un imens bulgăre ce se rostogoleşte inert în spaţiu şi timp.
Omul are nevoie de repetivitate, de automatisme, ca sa se simta in siguranta. Avem nevoie de un ritm, de o succesiune de activitati prestabilite, repetitive, ca sa ne simtim comfortabil, adica bine in pielea noastra.
Imagineaza-ti cum ne-am simti daca in fiecare zi ar trebui sa ne gandim ce sa facem, unde sa ne ducem, sa redescoperim ce ne face placere si ce nu. Cum ar fi ca viata noastra sa nu aibe nici un ritm, sa se desfasoare complet haotic si imprevizibil?
Comportamentul repetitiv relaxeaza mintea, DAR creaza dependenta.
Indiferent daca este vorba despre bautul de bere, mancatul de ciocolata, cititul de carti sau bloguri, sau privitul la TV, tindem sa ne atasam de anumite nume, branduri, produse, emisiuni, care ne fac placere, adica ne binedispun.
Activitatile acestea repetitive creaza la un moment dat automatisme, astfel incat nu le mai constientizam atunci cand le facem. Ele devin necesare.
Eu dau ca si exemplu Arhiblogul.
Un an jumate l-am citit si am comentat zilnic pe el. Mi-a trebuit aproape 4 luni ca sa scap de reflexul de a-l citi, dupa ce am fost banat ca si comentator. Cu toate ca nu-mi mai placea deloc ce scrie Arhi, cu toate ca atmosfera blogului a devenit banala si plicticoasa, aveam reflexul acesta de a-l citi.
De fiecare data ma enervam si imi spuneam ca nu-l mai citesc, dar o faceam din nou. Din obisnuinta…
Daca vrei sa scapi de un automatism cu succes, antreneaza-ti altul, cu care sa-l inlocuiesti. Daca nu o faci, te vei trezi, ca din inertie, faci in continuare lucruri pe care nu mai vrei sa le faci…
Cronica nu o sa mai existe, Gainusa a plecat si de la prima si de la kiss si a luat cu el echipa. Mie nu mi-a placut deloc cronica…prea plictisitoare emisiunea.
Toate chestiile de le enumeri sunt ca un viciu care apoi desi nu mai provoaca aceeasi placere duce(asa cum a zis Hary) la automatism. Si fumatul e tot automatism in cazul multora.
fumatul, cafeaua, mancatul la ora fixa, scaunul la trezire, cola ndiferent la ce ora, berea din fotoliu seara,… sma
so true
so sad