Era într-o perioadă în care dormeam cam 3 ore pe noapte și o țineam așa de câteva săptămâni, voind neapărat să-mi respect termenele autoimpuse pentru ce aveam de lucrat. Partea cu adevărat proastă a venit când mi-am dat seama că mi-am obișnuit corpul cu stilul ăsta și, chiar când mi-aș fi permis un somnic scurt pe la amiază (și știți cât îmi place mie somnul de frumusețe din mijlocul zilei cu razele soarelui atingându-te blând pe pleoape…), nu mai putea să adorm.

Ce remediu mai bun să fi găsit într-o situație atât de critică decât o partidă la păstrăv pe ape apă curgătoare, ce presupune pescuit în continuă mișcare și kilometri întregi de bătut? Dacă nici asta nu mă face să mă prăbușesc într-un somn abisal de zece ori apăi chiar sunt pierdut – mi-am zis atunci în barbă.

N-am luat însă deloc în calcul ce efect o să aibă oboseala asupra stilului meu, de obicei deosebit de elegant și eficace, în ale pescuitului. Ce-a urmat m-a făcut să-mi mușc undița de câteva ori, lăsând urme clare de canibal pe mânerul de plută cu un gust ușor sălciu de la mucusul de pește care mai trecea din când în când pe acolo…

Dat cu minciogul pe lângă pește, cinci păstrăvi ratați consecutiv în fix același loc, dintre care cu unul mi-aș fi bătut probabil recordul personal de păstrăv sălbatic care stă acum la 42 de cm. Încă vreo zece pierduți pe parcurs, dintre care unul eliberat din cârlig printr-o izbitură neintenționată în malul cu iarbă de pe marginea pragului sub care stătea…

Ce mai, parcă te uitai la unul care abia a învățat să pescuiască. De aici extragem noi învățătura deosebit de importantă că:

1. când te pui cu săgețile pistruiate ale apelor de munte trebuie să fii odihnit și în excelentă formă fizică, altfel rapiditatea cu care înțepi și cu care contracarezi fentele în luptă ale păstrăvului va fi mult sub cea optimă, de unde și ratările monumentale.

2. dacă faci pauze mari de la orice lucru, indiferent cât de sigur ești pe el și cât de bine ai ajuns să îl stăpânești, la prima încercare de a-l face din nou la fel de bine, te vei trezi la realitate – toate, până și tu, ruginesc lăsate să stea degeaba în hambar.

3. voblerele handmade by Tase sunt excelente pentru cursurile strâmte, grele, pline de obstacole și adâncimi variabile, adică pistele de păstrăv adevărate.

Mult după ce s-a terminat bateria camerei am început și eu să mă reglez și spre seară am dat recital (din păcate singur, la ratări am avut public) cu vreo două duzini de păstrăvi prinși și eliberați în numai o sută de metri de pârâu. Anul ăsta promit că revin cu o filmare demnă de un mare maestru, executată din plan lateral că asta cu camera de cap e destul de obositoare pentru spectatori…