Era într-o perioadă în care dormeam cam 3 ore pe noapte și o țineam așa de câteva săptămâni, voind neapărat să-mi respect termenele autoimpuse pentru ce aveam de lucrat. Partea cu adevărat proastă a venit când mi-am dat seama că mi-am obișnuit corpul cu stilul ăsta și, chiar când mi-aș fi permis un somnic scurt pe la amiază (și știți cât îmi place mie somnul de frumusețe din mijlocul zilei cu razele soarelui atingându-te blând pe pleoape…), nu mai putea să adorm.
Ce remediu mai bun să fi găsit într-o situație atât de critică decât o partidă la păstrăv pe ape apă curgătoare, ce presupune pescuit în continuă mișcare și kilometri întregi de bătut? Dacă nici asta nu mă face să mă prăbușesc într-un somn abisal de zece ori apăi chiar sunt pierdut – mi-am zis atunci în barbă.
N-am luat însă deloc în calcul ce efect o să aibă oboseala asupra stilului meu, de obicei deosebit de elegant și eficace, în ale pescuitului. Ce-a urmat m-a făcut să-mi mușc undița de câteva ori, lăsând urme clare de canibal pe mânerul de plută cu un gust ușor sălciu de la mucusul de pește care mai trecea din când în când pe acolo…
Dat cu minciogul pe lângă pește, cinci păstrăvi ratați consecutiv în fix același loc, dintre care cu unul mi-aș fi bătut probabil recordul personal de păstrăv sălbatic care stă acum la 42 de cm. Încă vreo zece pierduți pe parcurs, dintre care unul eliberat din cârlig printr-o izbitură neintenționată în malul cu iarbă de pe marginea pragului sub care stătea…
Ce mai, parcă te uitai la unul care abia a învățat să pescuiască. De aici extragem noi învățătura deosebit de importantă că:
1. când te pui cu săgețile pistruiate ale apelor de munte trebuie să fii odihnit și în excelentă formă fizică, altfel rapiditatea cu care înțepi și cu care contracarezi fentele în luptă ale păstrăvului va fi mult sub cea optimă, de unde și ratările monumentale.
2. dacă faci pauze mari de la orice lucru, indiferent cât de sigur ești pe el și cât de bine ai ajuns să îl stăpânești, la prima încercare de a-l face din nou la fel de bine, te vei trezi la realitate – toate, până și tu, ruginesc lăsate să stea degeaba în hambar.
3. voblerele handmade by Tase sunt excelente pentru cursurile strâmte, grele, pline de obstacole și adâncimi variabile, adică pistele de păstrăv adevărate.
Mult după ce s-a terminat bateria camerei am început și eu să mă reglez și spre seară am dat recital (din păcate singur, la ratări am avut public) cu vreo două duzini de păstrăvi prinși și eliberați în numai o sută de metri de pârâu. Anul ăsta promit că revin cu o filmare demnă de un mare maestru, executată din plan lateral că asta cu camera de cap e destul de obositoare pentru spectatori…
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|
Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg cine a fost cel nedormit, pastravul sau tu… daca stau bine sa ma gandesc, inca nu sunt sigur:))
Cum să fie păstrăvul? Nu vezi cât sunt de zglobii pistruiații? De râs m-au făcut nu alta :)))
pistruiatii au visat cu gura deschisa atunci cand au pus botul la musca… si eu ma trezesc si devin zglobiu cand dau cu capul in vitrina magazinului…:))
btw, mi-ai facut pofta de o partida de muscarit.
sta praful pe bete, muste, echipamentul de neopren…
Mie-mi spui de dor? Poate anul asta facem o partida impreuna – uite alt motiv sa vii incoa la o relaxare, sunt vreo doua cursuri in zona, de toata frumusetea… lipan/pastrav
Zi-mi te rog frumos cum se numește melodia :))) Shazam-ul nu o recunoaște.
N-o recunoaste nici dracu nici tac-su :))), atat de obscur de grupul in cauza (sau ma rog era cand am auzit eu melodia). Tango del Chat cantata de murmurul gandacilor :))))
Ok, mersi 🙂 Tocmai acum am terminat cartea. Foarte buna 🙂