Era într-o perioadă în care dormeam cam 3 ore pe noapte și o țineam așa de câteva săptămâni, voind neapărat să-mi respect termenele autoimpuse pentru ce aveam de lucrat. Partea cu adevărat proastă a venit când mi-am dat seama că mi-am obișnuit corpul cu stilul ăsta și, chiar când mi-aș fi permis un somnic scurt pe la amiază (și știți cât îmi place mie somnul de frumusețe din mijlocul zilei cu razele soarelui atingându-te blând pe pleoape…), nu mai putea să adorm.

Ce remediu mai bun să fi găsit într-o situație atât de critică decât o partidă la păstrăv pe ape apă curgătoare, ce presupune pescuit în continuă mișcare și kilometri întregi de bătut? Dacă nici asta nu mă face să mă prăbușesc într-un somn abisal de zece ori apăi chiar sunt pierdut – mi-am zis atunci în barbă. Continue reading