Aşa arată o galerie de artă din Suedia
Povestea este simplă. Două persoane de naţionalitate română şi etnie ţigănească au fost angajate de o galerie de artă din Suedia. Cei doi cerşeau pe străzile din Malmo şi au fost convinşi, contra cost, să-şi mimeze profesia într-un cadru organizat.
Mai pe larg AICI.
Am privit atent poza şi mă recunosc înfrânt. Habar nu am ce a vrut să spună artistul.
Avem o băncuţă în centrul camerei, un simbol dubios înfipt în perete şi doi români de etnie ţigănească mimând cerşetoria. Aşa, şi?
În primă instanţă, m-ar duce cu gândul la sala de aşteptare dintr-o gară românească. Doar că băncuţa arată prea confortabilă, prea nouă şi prea curată.
Din ce am înţeles, suedezii sunt vizitaţi mai nou de mii de cerşetori români “thousands of beggars have arrived in the country from Romania in recent years.” Foarte bine. Material artistic.
E ca şi cum în mijlocul unei grădini cu trandafiri ai aşeza o vază cu doi trandafiri rupţi. Artă!
Să reprezinte dubioşenia de cerc din perete mai mult? Să fie oare simbolul unei puteri mondiale absconse? Guvernantul mondial care supraveghează băncuţa? Cine se aşază, cine se ridică. Iar cei doi cerşetori sunt răzvrătiţii, renegaţii. Insurecția tăcută care refuză să recunoască puterea. Refuză să stea confortabil pe băncuţă, refuză “darul” şi supravegherea cercului din perete.
Să fie despre asta? Sincer, nu cred. Organizatorii ne-au anunţat să nu le judecăm opera, să nu aruncăm cu pietre, înainte de a o vedea. Gata, am văzut-o. Mă gândesc că arată la fel ca în poză. Nu a avut fotograful proasta inspiraţie de a exclude din cadru fix elementele importante.
Dacă nu ar fi suedezi, i-aş bănui că au făcut toată circoteca de operă hartistică doar pentru a şoca. Au nevoie de atenţie şi de public. Şi ce metodă mai bună, dacă nu zgândăritul orgoliilor etnice şi naţionaliste? În lumea artiştilor, aceste elocuțiuni preţioase încropesc un nobil procedeu.
Se numeşte attention whore.
Foarte interesant. Mi-ar place sa vizitez expozitia, sa stau pe bancuta aia si sa vorbesc cu cersetorii. Sau doar privindu-i in liniste. La final, poate ca le-as da niste bani, posibil insa sa nu. Nu-mi dau seama de acest lucru si nici nu este atat de relevant.
Acel semn pe perete mie imi sugereaza spiritul tiganilor. Este un fel de semn al dolarului inversat, corcit cu o vioara lautareasca…:))
Cum sa te asezi pe bancuta? Blasfemie! Ca si cum ai strivi muste pe “Cina cea de taina”.
Asta este scopul bancii din incapere, Dani.
Sa stai pe ea si sa privesti. Eventual sa interactionezi cu “exponatele”.
Intr-un mediu artistic, se pierd eventualele prejudecati fata de tiganii cersetori. Sau daca nu le ai, ai prilejul sa ti le formezi…:))
Oricum, experienta este alta ca pe strada. Unde poate nici nu-i vezi pe cersetori. Pentru ca esti grabit, sau ignorant. Sau cel putin indiferent.
Interactivitatea “operei” de arta, este partea cea mai interesanta in acest caz. De aceea trebuie sa fii acolo, sa intri si sa te pui pe banca.
Nu este acelasi lucru daca te uiti in incapere ca la Cina cea de taina. De aceea poate nu ai inteles nimic. Pentru ca nu este complet “tabloul”. Lipseste privitorul, adica ochii si mintea din interiorul incaperii. Fie ei si imaginari…