Citeam amuzat ştirea conform căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis irevocabil că Facebook este spaţiu public, nu privat.
Într-adevăr, o decizie foarte importantă care rezolvă din start toate furturile, jignirile, ameninţările, materialele violente/rasiste/pornografice scăpate uneori în spaţiul public numit Facebook. O piaţă adică. Iar la piaţă, e vina administraţiei că sunt pieţarii arţăgoşi, hoţi ori porno? Treaba lor, spaţiu public.
Ce se întâmplă însă atunci când, în naivitatea noastră, punem semnul egal între spaţiul public virtual şi cel real? Într-un spaţiu public real, se aplică legile statului respectiv. Printre care şi dreptul la liberă exprimare, la replică…tot tacâmul mirajului democratic. Doar că atunci când ai astfel de pretenţii în lumea Zuckerberg, Facebookul se transformă brusc în spaţiu privat.
Care libertate de exprimare? Ce drept la replică? Unde te crezi? Aici eşti pe domeniul nostru, casa noastră, regulile noastre. Nu-ţi convine, zât afară! Putem contrazice logica asta? Nu prea avem cum. Facebook-ul este o platformă privată. Un site inventat de un nene şi crescut de alţii, ajuns la dimensiuni planetare, acumulând fonduri şi energii urieşeşti. Şi totuşi un site. Privat!
Nu e superbă ideea? Suntem privaţi prin definiţie, publici conform deciziei date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cu siguranţă cea mai ţanţoşă lumânare din candelabru – spaţiul public privat. Stat în state. Cu faţa în cur şi cartea în rai.
Veţi observa asta cu siguranţă, dacă utilizaţi Facebook-ul pentru mai mult decât salutat prieteni şi lăicuit pisoci. Am povestit deja AICI despre modul în care cineva îţi poate şterge articolele postate, Facebook-ul rămânând rece şi, bineînţeles, nemuritor.
O fi bine să ai o afacere de multe (nimeni nu ştie exact câte) miliarde de dolari şi să plăteşti taxe vreo 5 mii?
Facebook paid £4,327 in UK corporation tax last year – de AICI
Ne plangem dar nu facem nimic… cum stam cu scrisoarea oficiala catre facebook? :))
M-am tot gândit ce le-aş putea scrie pentru a le atrage atenţia. Adică oamenii au fost destul de clari că nu le pasă, prin mesajele anterioare.. Iniţial m-am gândit să le explic din astea cu libertatea de exprimare, cu dreptul la opinie. Dar de ce i-ar interesa?
Să le cer repostarea articolelor nu se poate. Au explicat clar că trebuie să ne înţelegem cu “complaining party”, ei nu se bagă. Şi atunci, în ce scop să redactez scrisoarea? Să le explic că nu respectă dreptul la opinie? Ştiu şi ei asta, dar nu le pasă. Să cer repostarea articolelor? Exclus şi asta. Eventual să le spun că sunt nesimţiţi şi să-şi bage şandramaua în cur. Dar, până la urmă, nu mă ţin cu forţa în spaţiul lor public-privat.
Aşadar, încă nu am depistat scopul. După ce-l localizez, a mai boboc scrisoare redactez 🙂
Ideea este sa zicem ceva, Dani. Orice, ca nu ne convine, ca nu consideram ca am incalcat drepturile cuiva, nici macar conditiile Facebook. Cine nu spune nimic si ia de buna ORICE mesaj generat automat de un serviciu, fie el si Facebook, accepta tacit masurile impuse. Tacerea inseamna vinovatie si supunere. Si ulterior ne victimizam si ne plangem la cunoscuti si prieteni, ca nu am fost tratati corect.
Nu trebuie sa cerem ceva concret, nu dam cu pumnul in masa, vrem doar sa le spunem celor de la facebook, ca nu ne simtim vinovati de incalcarea vreunei prevederi. Vrem sa stim concret de ce am fost penalizati. La inceput ziceau de copyright, ulterior de calomnie. Orice om sanatos la cap nu ar putea vedea in articolele noastre asa ceva. Cu toate acestea am fost mustrati de facebook.
Vlad a specificat in articolul lui ca articolul este un pamflet (tocmai pentru a putea exclude interpretarea atacului la persoana). Gandeste-te putin, daca ar fi asa, ar trebui sa inchida contul Times New Roman de pe facebook.
Atunci cand vorbim despre expunere publica si libera opinie in spatiul public, trebuie sa ne asumam si criticile si glumele, nu numai laudele. Despre asta as vrea sa le scriem.
Repet, nu ma astept sa schimbam ceva in politica Facebook, este vorba doar despre un exercitiu democratic pe care as vrea sa-l facem, ca sa invatam ce inseamna libertatea si dreptul la opinie, vreau sa invatam sa ripostam atunci cand consideram ca nu am fost tratati corect. Chiar daca aparent acest lucru nu schimba nimic. Imi doresc pentru voi sa faceti acest exercitiu democratic. De aceea insist sa scrii tu sau Vlad celor de la Facebook si Google.
Eu as fi facuto de mult timp deja. Nu as fi lasat sa treaca timpul gandindu-ma la un sens divin pentru a riposta, doar pentru a-mi putea hrani predispozitia la rezignare, pentru ca pana la urma, nu-i asa, nu are nici un rost sa-ti bati gura degeaba…
Tacerea inseamna vinovatie si supunere.
Hary, valabil tot ce ai scris. Asa am gandit si eu initial. Doar ca in “lumea Facebook” tot ce consideram noi logic si corect nu se aplica. O sa trimit scrisoarea, dar nu va fi un “exercitiu democratic”. Nu exista exercitii democratice intr-un spatiu virtual declarat public si guvernat dupa legile încropite de nişte privaţi. Va fi doar, cum îţi place ţie să spui, un piş împotriva vântului.
Să trecem acum la probleme de ordin tehnic: Cum le trimit scrisoarea?
Tot sistemul lor de raportare a problemelor este simplificat la dat click-uri, nu la scris texte – Dacă s-a întâmplat asta, apasă aici, dacă s-a întâmplat astalaltă, apasă aici…tot aşa până acoperă tot ce consideră ei necesar. Toate opţiunile sunt pentru a reclama alţi utilizatori, nu pentru a reclama facebook-ul în sine. Sau nu am fost eu în stare să găsesc.
Care este rubrica unde le pot explica chestii în cuvinte, nu în click-uri?
Hai că am găsit categoria “Altele”. Aici mă încadrez sigur 🙂
Ok… Here goes nothing.
Eu vreau doar să spun că-s într-o pasă extrem de proastă şi furioasă până la infinit pe cei care tac şi acceptă sistemul.
Aşa că-s de acord: spune ceva, orice.
Mai e cretinătatea aia: “capu’ plecat sabia nu taie”. Ba nu! Dacă eşti prost te taie de tot.
Ps: n-are legătură cu articolul, voiam să urlu şi eu undeva şi aici s-a potrivit 🙂
Tatiana, are rost să ţipi atunci când interlocutorul are acelaşi sistem, vorbeşte aceeaşi limbă. Altfel, ajungi să te contrazici cu pereţii 🙂
Dar, ca să ştim sigur o treabă, le-am scris celor de la facebook.
Nu, nu, eu nu vorbeam aproape deloc de articolul de față. Doar mi-a plăcut ideea că tăcerea înseamnă vinovăție și supunere :))))
Bă, nu vă mai agitați mă, că-l doare-n bască pe jidan. Ce naiba, io nu i-am cerut bani lu Zuckerberg, direct la el pe pagină. I-am scris și i-am cerut bani in engleză. Am vrut sa-l cardesc, da n-a ținut vrajeala mea :))) Scriei daca vrei lui pe pagină, că citeste bulangiu am văzut, uneori mai si comenteaza cot la cot cu pulimea. N-ai ce să faci frate, resemneaza-te. Il doare-n bască pe jidan. I-am postat si-o dedicatie si tot nu l-am induplecat să mă miluiască si pe mine cu ceva bani.
Deci, nu te mai agita că degeaba te agiti. Stii ce-ti zice Mark Zuckeberg? Cu șurubu, na șurubu !
https://www.youtube.com/watch?v=0_J7JLXSJO8
PS. Corbane, nu stiam ca te-ai băgat toboșar la Mambo Siria :)))))))