Nu cu date, nu cu logică, nu cu proiecte.

Segmentul de populație, indiferent de țară, care răspunde la comunicarea bazată strict pe rațiune și proces logic este infim. Marea majoritate votează cu ”inima”, fără să-și dea seama, mânați de sentimente pe care le cred produse raționale.

De asta povestea contează atât de mult în orice fel de proces electoral și duce la rezultate surprinzătoare, dacă te uiți la ele numai prin date obiective. Dacă-ți întorci privirea spre sufletul națiunilor sau al generațiilor despre care vorbești, spre ce simte și la ce rezonează procentul majoritar, totul devine limpede.

Cu câteva zile înainte de Brexit îi spuneam unui prieten că naționalismul (care nu funcționează logic ci e un sentiment hrănit și educat de generația anterioară și de nația căreia îi aparții) e teribil de puternic peste tot și doar generația foarte tânără și educată a Europei începe să se desprindă oarecum de el.

Rezultatul referendumului englez a fost o victorie a unei povești simple și clare asupra datelor, analizei economice, prognozelor specialiștilor. Povestea taberei Leave a rezonat cu naționalismul britanic și asta a fost de-ajuns.

Știți de ce la noi PSD-ul, principalul jucător în dezastrul României de după revoluție, este încă cel mai puternic partid politic al țării? Pentru că servește unui anumit segment din electorat o poveste constantă care țintește fix același gen de naționalism.

Iohannis? A câștigat alegerile tot cu o poveste, poveste care-a țintit nevoia de schimbare acută pe care o simte alt segment al electoratului, fără să aibă niște calificări impresionante pentru post. Acum pierde din popularitate pentru că nu reușește să mențină povestea la fel de clară – cam greu să o menții când nu comunici deloc – și rămâne cu electoratul ce l-a ales preponderent rațional.

Povestea hotărăște totul. Degeaba vii cu date, cu realități, cu specialiști, cu analize amănunțite, dacă nu ai o poveste ușor de înțeles cu care omul să rezoneze ”primitiv” și adânc mesajul tău nu va avea ecou.

Donald Trump? Exemplul perfect. Nimic din ce spune nu are vreo bază, plan sau probabilitate de realizare, dar tot ce spune rezoneaza cu americanul nemulțumit de viața pe care o are și care caută vina oriunde altundeva decât la el (un sindrom clasic al naționalistului tipic).

Asta trebuie să învețe profesioniștii, specialiștii și toți cunoscătorii reali ai domeniilor ce ne guvernează nivelul de trai – datele și corectitudinea lor au impact doar asupra celor capabili să le înțeleagă, care-s foarte puțini.

La noi se apropie alegerile parlamentare și tare mă tem că o să văd o bătălie între clasa politică actuală și una nouă, în care prima o să vină cu niște povești pe cât de false și de nesimțite, pe atât de puternice, clare și de impact, iar a doua o să vină cu o avalanșă de date reale despre furtul masiv, mafia corupției, nepăsarea criminală față de cetățean, care nu o să-i miște decât pe cei care deja le simt.

Electoratul se câștigă cu povești. Aș prefera la noi să câștige poveștile adevărate și nu propaganda goală, dar pentru asta trebuie simplificat mesajul și făcut să rezoneze cu omul de rând.