Decât să iau de la hoții ăștia din piață mai bine iau de la supermarket. Cum, dom’le, adică ăștia le aduc in Spania, din Congo, din Titikaka și ale noastre de-aici de peste deal, sunt mai scumpe? Dă-i dracu de nesimțiți.
Nu, problema adevărată nu e că-s scumpe ci că-s prea ieftine. Țăranul sadea, nu antreprenorul agricol, ci țăranul țăran le vinde foarte ieftin, mult prea ieftin ca să o ducă bine și să-și poată face viața mai ușoară și munca pământului mai atractivă pentru cei ce se uită la el, mai tineri.
Un produs crescut și copt natural, la soare, este normal să fie substanțial mai scump decât o producție grăbită, plină de chimicale și ajutor la coacere din motive extrem de ușor de înțeles – este mai sănătos pentru organism și este mult mai bun la gust.
Ăstea ar trebui să fie criteriile principale la care să te gândești când iei un produs alimentar, nu unde a fost făcut și de unde e transportat. Ce importanță are altceva? De ce ar trebui să mă intereseze pe mine cât căștigă omul dacă îmi oferă ceva bun pe care pot să mi-l permit?
Da, produsele noastre, naturale și sănătoase ar trebuie să fie mai scumpe decât toate mizeriile fără gust venite din Honolulu. Dar nu sunt, ele ajung în fața noastră la prețuri mari doar din cauza intermediarului, bișnițarul pieței, care le ia pe nimic (chiar mai ieftin decât cele de supermarket) și le vinde cu adaos de 400-500%.
Și aici e de fapt problema. Eu aș plăti cu drag (când și cât îmi permit) un produs bun dacă știu că banul se duce acolo unde trebuie și ajută la păstrarea calității care m-a încântat.
Însă:
– țăranii sursă nu iau prețuri bune decât dacă ajung ei în piață; ca să ajungă în piață trebuie să treacă de bișnițarii care nu-i vor acolo și să poată sta destul de mult timp (ceea ce e greu pentru că treaba lor nu e asta și atunci preferă să-și dea toată producția deodată).
Țăranul nu a învățat încă să se asocieze și să-și împartă munca, unul dintre ei, mai bun la asta, să se ocupe de vânzare nu de dat la sapă.
– văzând că munca e multă, prețul e jos, țăranul, chiar și ăla privit ca un etalon al moralității și corectitudinii la noi, se șmecherește. Începe să cumpere și el mizerii de-afară, le pune în fața porții și le vinde ca și cum ar fi din grădina din spate. Sau bagă, fără măsură, că nu e nimeni să-l controleze, chimicale în producție mult peste limita admisă și recomandată, coace roșiile în 2 zile și le vinde de parcă ar avea gust.
Și uite așa se duce pământul ăsta roditor în bălării. Țăranul care muncește pe bune nu câștigă mai nimic, intermediarii se gândesc la câștigul imediat și nu înțeleg că-și sufocă sursele, țăranul șmecher strică piața și trimite oamenii la supermarket, unde găsesc aceași calitate de 4 ori mai ieftin.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Vezi, aici avem noroc cu “hipsterii” si “generatia yuppie” care au invatat ca daca stau 6 luni cu mana in tarana, nu pot vinde produsul final invelit in hartie, cu 2 lei/kg.
Exemplu: http://capg.ro/
la tineri mă uit și eu pentru produse agricole bune susținute de o afacere viabilă, modelul și stilul vechi de a gândi e pur și simplu incompatibil cu piața de acum.
Situatia taranului roman este intr-adevar una tragica.
Este victima pentru ca nu are educatia necesara pentru a intelege piata produselor alimentare (circulatia marfurilor, comert en-gros, en-detail, produse industriale, bio, eco etc…) si sistemul agricol din UE, cu toate reglementarile si cu mecanismele ei de supravieturie existente (subventii, asociatii, cooperative etc…).
Lipsa de educatie este si cea care duce la decizii gresite, cum ar fi incercarea de a concura cu produsele industriale in loc sa se concentreze pe calitate si productie bio, creand si favorizand canale de distributie alternative.
Fara sa-si dea seama, taranul roman se autodistruge si asta pentru ca nu intelege piata si reglementarile ei.
Dani a spus intr-un articol precedent ca taranul roman nu s-a adaptat la realitatea din teren. Da, cam asta se intampla.
El este rezistent la schimbare, pentru ca nu o intelege, nu pentru ca ar fi din fire inadaptabil. Neintelegerea fenomenului se datoreaza lipsei de educatie si informare.
Din fericire insa exista tineri interprinzatori (ecucati si informati) care au inteles despre ce este vorba si arata ca se poate. K i-a numit hipsteri:))
Pur si simplu taranul nu poate intra intr-o piata cu produsele sale pentru ca nu are timp sa stea la taraba sa le vanda cu kilogramul. Si daca si-ar intrerupe activitatea pentru o perioada , nu este sustenabil economic la chiriile enorme practicate de administratia pietelor pentru spatiile de comercializare De aceea sunt si umflate preturile de samsari pentru ca au si cheltuieli foarte mari ce nu tin de produsul in sine pe care al comercializeaza .Apoi mai e si lipsa spatiilor din piete , pentru ca taranul comercializeaza sezonier si nimanui nu-i comvine sa tina spatiile blocate tot anul pentru ca va veni taranul o saptamana doua cu marfa sa la piata
Sunt faoarte multi factori care influenteaza pretul unui produs
cantitatea de efort depus pentru acel produs oferea valoare produsului
insa valoarea sa de cele mai multe ori nu este reflectata in pret
Intotdeauna pretul este legat de cerere si oferta chiar si daca interzicem samsarii prin lege.(vor creste preturile si mai mult)-parerea mea!
Da, de aia ar trebui să se asocieze și să-și împartă treburile, să țină toți în spate munca ăluia dintre ei care vinde și ăla să le aducă lor prețul normal de piață.