Critica e moartă

Zice Dorin despre cât de necesară e critica serioasă unui mediu cultural și cât de inexistentă e ea la noi. Aș putea spune totuși că e un fenomen general, care nu se oprește nici la mediul cultural și nici la granițele noastre.

La nivel global review-urile de tehnologie, făcute de profesioniști recunoscuți ai jurnalismului web, ajung să nu mai valoreze o ceapă degerată în ochii cititorilor după ce, din nou și din nou, se dovedesc comandate, plătite și neatinse de vreun gram de sinceritate.

La noi, îi vezi pe mai marii blogerimii cum aruncă cu săgeți otrăvite spre pișcotarii ce fac online-ul de râs și apoi, surpriză, vezi cum pescuiesc exact la fel ca cei pe care-i strivesc sub papucul lor imprerial – anunță pe blog că au nevoie de un televizor și a doua zi, ca prin minune, căutarea se transformă în campanie pentru un magazin online. Problema nu e deci că ești curvă, ci că ești curvă ieftină și strici piața.

Și asta unde teoretic ar fi bani de împărțit, dar pe nișa culturală? Unde singurii bani se fac din proiecte finanțate aiurea de stat între prieteni și piața românească e absolut praf? Acolo unde jucătorii trag cu dinții de o imagine falsă, ascunzând cu grijă cifrele ce ar arăta dezastrul în care intelectualii formați de comunism au adus cultura în ochii publicului consumator?

Pe piețele mai mari s-a produs peste noapte o inversare a sistemului de critică/recomandare – dacă criticul/jurnalistul respectat era plătit de cititor să aibă o opinie (media trăia din vânzarea produsului), circuitul în new media este total altul – criticul este plătit de chiar cel pe care trebuie să-l critice. Cam ce rezultate obiective poți să aștepți de la așa ceva?

La noi e și mai rău, nu numai că s-a produs același fenomen, dar în spațiul românesc rădăcinile erau deja putrezite. În comunism literatura/teatrul/arta erau acceptate pe criterii politice și breasla se complăcea într-o mocirlă comandată de sus, premiile și laudele mergeau în cerc, plagiatul produselor capitaliste era trecut cu vederea și așa mai departe.

Dacă cei noi sunt învățați imediat să nu muște mâna care-i hrănește și cei vechi sunt corupți ideologic de unde să vină o critică sănătoasă? Ce specialiști în cultură avem noi, cu un asemenea succes în spate încât să nu depindă financiar de cercurile asupra cărora își dau cu părerea?

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

1 Comments

  1. “Ce specialiști în cultură avem noi, cu un asemenea succes în spate încât să nu depindă financiar de cercurile asupra cărora își dau cu părerea?”

    Dan Alexe? :))

    Acum pe bune, cum ai putea avea succes intr-un domeniu avid de bani dar sa nu fii influentat de cei care te platesc pentru cateva critici pozitive la adresa lor sau pentru critici negative la adresa “concurentilor”?

    Onoarea si respectul fata de propria persoana si propriile convingeri, sunt credibile numai daca criticul este complet independent dpdv financiar, adica atunci cand critica pe banii lui.
    Altfel, indiferent de catre cine este platit un critic, de catre o organizatie independenta cum ar trebui sa fie un trust de presa si/sau o institutie culturala sau de catre o companie privata, acesta nu mai poate fi pe deplin credibil.

    Intotdeauna se poate interpreta existenta unui grup de interes care finanteaza formarea unei opinii publice. Evident ca functioneaza cel mai bine daca criticul chiar crede ce scrie sau mai bine zis crede in scopul nobil al muncii sale. :))

    Reply

Leave a Comment.