Domnul P lăsa cu o privire suverană, aproape disprețuitoare, mărunțișul pe tejghea încă de pe vremea când nu era chiar domn ci doar un puștan cu imens potențial de domnire. Nu că-l dădeau banii afară din casă sau că ținea neapărat să-și arate aprecierea față de vânzătoarele acre și prost dispuse peste care dădea de obicei, ci pentru că nu înțelegea cum ar fi putut umbla cu monede în buzunar.
Să-i zornăie bucățile de metale prin pantaloni,? Să-l încurce fisele alea grele la mersu-i de gazel? Să simtă nesuferitele alea de cercuri cum îl presează prin textilă? Nu, în niciun caz… și le lăsa fără să le arunce un gând.
Un camion cu monede ar fi avut domnul P până azi, unul din ăla mare mare de cărat piatra de la cariere, dac-ar fi pus mâna de fiecare dată pe restul metalic…
Acum aproape un an a făcut-o. Domnul P a luat pentru prima oară în viața lui monedele de pe tejgheaua lucioasă. S-a simțit ciudat, aproape ilegal și nici n-a avut curaj să se uite în ochii vânzătoarei. A ieșit din magazin repede-repede și cu capul în pământ.
Când a ajuns acasă însă totul s-a schimbat.
– Bînuții, bînuții! făcea Ioana zâmbind cu toată fața în timp ce mânuțele îi tremurau de nerăbdare scoțând monedele din buzunarul lui tati.
– Oaca, oaca! Oaca, oaca! întindea brațele, ținînd strâns bănuții și uitându-se spre broasca țestoasă din ceramică ce stătea pe raftul de sus.
Domnul P se topea tot văzându-și fata de un an și un pic cum se chinuie să potrivească fisele în fanta pușculiței și cum râde fericită când tac-su îi explică cum zâmbetul broscuței vine de la bănuții pe care tocmai i-a pus ea înăuntru.
Și uite-așa a ajuns domnul P să facă ceva ce nu l-a putut nimeni convinge până acum, nici mamă, nici tată, nici nevastă – economie la pușculiță.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|





noi avem 2 pusculite pline ochi cu monede, de craciun schimbam banii si copilul alege jucaria preferata in functie de bugetul din pusculita, anul trecut si-a ales o minune cantatoare anul asta vrea lego…. noroc ca e strangaret si ii ajung banii, la anul ii imparte cu fra’c’su…
Eu am un castron plin ochi de maruntis. Nu mi-am luat porc, e de ajuns unul in casa:))
Hehe, drăguță scrierea 🙂
Vlad, ma inclin. foarte frumos
Unde e Freigedank sa ne explice cum pusculita e inventie jidaneasca? :))