Domnul P lăsa cu o privire suverană, aproape disprețuitoare, mărunțișul pe tejghea încă de pe vremea când nu era chiar domn ci doar un puștan cu imens potențial de domnire. Nu că-l dădeau banii afară din casă sau că ținea neapărat să-și arate aprecierea față de vânzătoarele acre și prost dispuse peste care dădea de obicei, ci pentru că nu înțelegea cum ar fi putut umbla cu monede în buzunar.

Să-i zornăie bucățile de metale prin pantaloni,? Să-l încurce fisele alea grele la mersu-i de gazel? Să simtă nesuferitele alea de cercuri cum îl presează prin textilă? Nu, în niciun caz… și le lăsa fără să le arunce un gând. Continue reading