După jumătate de an am văzut film la cinema. Cinemaaaaaaaaaa! Nu pot să vă spun cât îmi lipsesc mâna de filme pe care le vedeam adâncit într-un fotoliu din primele rânduri (spre constantele mustrări ale prietenilor cu care mergeam și care trebuiau să-și mute ochii ca mașina de scris ca să vadă tot ecranul) în fața marelui ecran.

Pot doar să vă zic cum la trailere deja aveam întipărit un zâmbet tâmp pe față de ziceai c-am câștigat la loto.

Așa, filmul. Genul ăsta de film eroic este plăcerea mea vinovată de când mă știu, trebuie să fie cumplit de prost ca să nu-mi placă. Așa că nu e vorba dacă mi-a plăcut sau nu ci despre cum e filmul.

Filmări, costume, actori, unghiuri, coreografie, efecte speciale – totul excelent la fel cum a fost și în primul 300. Povestea și ritmul filmului sunt departe de prima parte. Chiar dacă narațiunea stă în picioare, e logică și frumos construită, nu e destul dezvoltată, îi lipsesc perioadele de calm care să le facă pe cele de luptă și dramatism să strălucească.

Tot pentru că filmul curge extrem de repede și e mai scurt decât ar fi trebuit, personajele sunt definite de vocea naratorului și de câteva crâmpeie în imagini, nu ai timp să le pricepi tu.

Ăsta este punctul slab, pe lângă luptele superb construite și pline de tot ce ai vrea de la niște încleștări titanice, filmul nu mai are personajele, poveștile secundare, perioadele de așteptare dinaintea bătăliilor și umorul primei părți.

Parcă s-au grăbit să-i de-a drumul înainte de a-l fi gata.

Mi-a plăcut? Cum să nu…n-ați auzit ce-am zis despre filmele cu eroi?