Dând peste o nouă mostră românească de nepăsare și delăsare la locul de muncă, cu prilejul unei vizite la service, mi-a zburat mintea peste milenii și peste mii de kilometri, la nenea Yu.

Tata lu nenea Yu era inginer și funcționar public chinez, acu câteva milenii, perioadă în care dacă venea ploaia făceau apele prăpăd – rădeau sate întregi de pe fața pământului, omorau oameni și animale cu carul și așa mai departe. Ei, pe chestia asta, împăratul zonei i-a zis scurt:

– Nea tata lu nenea Yu, ia și rezvolva problema.

– Gata, boss, se face.

– Dacă nu se face, știi ce te așteaptă.

– Da, boss.

A făcut tata lu nenea Yu planuri, a condus miliarde de lucrători pe șantier și-a trânit omul niște diguri de mai mare frumusețea. Diguri care, pentru că materialele de construcții nu erau chiar titan-magneziu, când s-a umflat râul au fost spulberate ca niște scobitori și iară a venit catastrofa.

– Boss, am făcut-o lată.

– Cam ai făcut-o. Următorul!

Și harșt a căzut sabia pe capul lui tata lu nenea Yu. Scurt și fără discuții, aveai ceva important de făcut, ai zis că faci, n-ai făcut, pac caută-ți proiecte pe lumea cealaltă.

Următorul, tot inginer și tot funcționar public, era chiar Yu.

– Ai văzut ce-a comis-o tac-tu?

– Văzut, boss.

– Rezolvi problema?

– Rezolv.

Motivat cum nu se poate mai bine, nenea Yu a luat-o pe râu în sus și-a mers și-a mers până și-a făcut o idee generală și a înțeles că nu prea au ei putere să construiască ceva care să înfrângă râul când vin ploile. Așa că a venit cu o soluție care e aplicată și în ziua de azi, care să nu înfrunte forța apelor direct și să o slăbească până când nu mai e periculoasă.

Așa s-a făcut o rețea de canale pe tot cursul râului, cu care ocazie Yu a făcut triburi care nici nu voiau să audă unele de altele să pună umărul împreună iar, când au venit ploile, viața a fost în continuare roz.

Na, aș vrea cumva să aibă și ai noștrii motivații din astea extrem de puternice. Nu neapărat nenea de la schimbat cauciucuri da măcar miniștrii ăștia pricepuți. Și nu, nu să li se taie capul când își bat joc de funcție, că doar nu trăim în evul mediu, dar măcar 1 coi acolo…