Care-i până la urmă ținta justiției?

Suntem furioși. Ne-au furat ăștia țara, viitorul, viitorul copiilor și tot ce-ar fi putut fi dacă un sfert de secol România nu ar fi fost condusă de niște gunoaie.

Nu-i de mirare că vrem să-i vedem chinuindu-se în focurile iadului, despuiați de averile crescute pe spinarea noastră, prinși în gratii groase și hrăniți cu cir, eventual trași pe roată. Zău dacă o abordare medievală nu ar fi pe deplin meritată…

Dar, și e un dar mare cât casa…

Care ar trebui să fie prioritatea justiției într-un sistem sufocat de corupție? Pedeapsa sau curățarea sistemului (între noi fie vorba, pedeapsa ca scop principal nu mai e de multă vreme acceptată în sistemele moderne)?

Văd peste tot oameni supărați de pedepsele mici și îi înțeleg; după cum spuneam, e normal să te simți sfidat și luat peste picior când vezi un hoțoman din ăsta abia atins de justiție. Dacă trecem însă peste partea de simțit și gândim pragmatic, înțelegem de ce metoda asta se practică mai peste tot, nu numai la noi: Continue reading

1 coi pedeapsă

Dând peste o nouă mostră românească de nepăsare și delăsare la locul de muncă, cu prilejul unei vizite la service, mi-a zburat mintea peste milenii și peste mii de kilometri, la nenea Yu.

Tata lu nenea Yu era inginer și funcționar public chinez, acu câteva milenii, perioadă în care dacă venea ploaia făceau apele prăpăd – rădeau sate întregi de pe fața pământului, omorau oameni și animale cu carul și așa mai departe. Ei, pe chestia asta, împăratul zonei i-a zis scurt:

– Nea tata lu nenea Yu, ia și rezvolva problema.

– Gata, boss, se face.

– Dacă nu se face, știi ce te așteaptă.
Continue reading