Utopia are acel british flavor care o diferenţiază de producţiile americane. Nu cu mult, dar suficient pentru a îţi da seama că ai gustat din altceva.
I-aş acorda un calificativ bine spre foarte bine la capitolul efecte vizuale. Fiecare cadru pare o fotografie artistică atent dichisită. De la lanurile de grâu fraged şi lavandă, care te rătăcesc în nemărginirea culorii, până la interiorul spaţios şi rece, ridicat pe siluetele mobilierului ascuns în semiîntuneric.
Şi un calificativ suficient (adică nota 5-6) pentru scenariu. Ideea de bază care declanşează toată acţiunea este un clişeu tâmpiţel. “Vai de mine, ce se va întâmpla cu omenirea din cauza suprapopulării? Cataclism, urgie, dezastru!” După care sunt înşiruite toate acele informaţii culese de pe linia de producţie a ONG-iştilor panicarzi.
Am găsit enervantă şi obsesia scenariştilor de a amesteca scenele de încărcătură mystery-thriller cu scenele de dulcegărie zaharisită. Pe final de sezon, când aştepţi să se spargă tsunamiul şi să cureţe toate intrigile, să rezolve toate necunoscutele, începe alternanţa thriller dinamic – dramă băloasă.
Hai să vedem ce fac aceşti mega spioni MI5, cum salvează sau distrug omenirea. Dar între timp, să vedem şi frumoasa poveste de dragoste dintre IT-istul pueril şi purcica isterică. Libidinoasă idee!
Aş mai putea găsi bube pe finalul primului sezon – din dorinţa de a fi şocant de imprevizibili, scenariştii au cam dat cu logica de gard – dar mă opresc aici. Nu aş vrea să laud excesiv serialul.
Per total, este un serial bun, are particularităţile sale captivante, merită încercat. Mai ales că este un serial scurt. Channel 4 a întrerupt seria Utopia după doar două sezoane. Faptul că au fost închişi de Channel 4 le aduce încă o bilă albă.
Acestea sunt cele mai vizionate emisiuni de pe Channel 4, în ultimii 10 ani:
– Big Brother
– Celebrity Big Brother
– Big Fat Gypsy Weddings
Plin de jentălmeni şi prinţoaice la englezii ăştia.
Ar mai fi si Black Mirror, dar ala nu e chiar un “serial” (desi toate serialele britanice se limiteaza la cateva episoade per sezon, in general sase).
Ce ma impresioneaza este ca aveti atata timp sa vizionati seriale si filme si va mai ramane timp sa cititi carti, unii chiar sa scrieti.
Daca la Vlad si Dani mai inteleg, pentru ca ei nu merg la scarbici in fiecare zi, la K chiar este o performanta incredibila.
Si se pare ca multa lume reuseste sa vizioneze seriale multisezoniere intregi, aparent fara ca acest lucru sa le influenteze in vreun mod viata de zi cu zi.
Eu abia daca ajung sa ma uit la un episod de serial pe AXN, deobicei din astea mainstream, cu inceput si sfarsit, ca nu am timp sa urmaresc ce se intampla episodul viitor.
Carti ce mai apuc, dar deobicei sunt carti de specialitate si manuscrise de la autori care vor sa publice la noi.
In rest, in afara de lucru, nu imi mai ramane mult timp, si deobicei sunt momente pe care le impart intre familie si prieteni.
K, tu cum faci? Stiu ca esti corporatist, mult de lucru, dar se pare ca tu reusesti sa vezi tot ce exista in domeniu film, ai timp si de citit, si se pare ca si de scris, cel putin scrii inca regulat pe blogul tau editoriale bine rumegate in prealabil. Ah, si mai ai si prietena, parca… 🙂
Acum pe bune, cum reusesti?
Salut, Hary,
Cum merge cititul? La ce pagină ai ajuns și cum ți se pare până acum? 🙂
Nu l-am citit tot, pentru ca nu-mi place sa ma cufund in ceva care nu are un final. Am citit pe sarite, in calupuri de 10 pagini ca sa pot urmari cat de cat firul povestirii. Ca-mi place povestea, ti-am mai spus.
Cand imi vei trimite manuscrisul complet, capo al fine, voi citi cu mare placere si atentie romanta piratareasca si voi putea da feedback concret.
Pana atunci insa constat ca ai evoluat in scris.
Nu este insa de-ajuns, trebuie sa duci romanul la capat. Trebuie sa o bagi in ate, ai driblat destul in fata portii :))
Ok, înțeles :))