Cum mi-a luat poliția carnetul pe bune și aiurea în același timp

By Vlad B Popa in Miorisme sub lupă 0 Comment

Drum perfect drept, perfect plat, vizibilitate 800m-1km, în afara localității. În față aveam un X5 cu o doamnă la volan care avea stilul ăla cumplit de a freca nervii mașinii din spate – frână până la 50-60 înainte oricărei curbe, indiferent cât de ușoare erau și apoi accelerat rapid înapoi la 80, că mai sus nu urca.

Mergeam după ea de câțiva kilometri buni, drumul fiind plin de curbe și cu linii drepte scurte, de nu aveam unde să trec. Când văd cum se deschide în față aproape 1km de drum drept și liber, apăs pedala, mă duc până aproape de sută (nici nu a fost nevoie să trec peste) și depășesc.

50 de metri mai încolo, sare dintr-un spațiu viran pe care tronau niște tiruri domnul polițist. Depășisem pe linie continuă și pedeapsa era clară – permisul suspendat.  Continue reading

Șpaga înainte și după revoluție

By Vlad B Popa in Comunismul - o radiografie subiectivă 0 Comment

Nu pot să înțeleg cum s-a născut în capul unora ideea că șpaga aparține perioadei post-revoluționare și aici vorbesc despre cei care au trăit comunismul și au uitat cumva, inexplicabil, cum mergeau lucrurile pe atunci.

Pentru mine două aspecte sunt clare: șpaga era în comunism un fenomen generalizat într-atât încât devenise la fel de natural cum e plata prețului afișat acum și că efectele și circuitul șpăgii sunt mult mai vizibile acum, în democrație. Continue reading

Bursa de mită – o necesitate românească

By Vlad B Popa in Miorisme sub lupă 5 Comments

– Nu te mai ține de prostii că strici piața! – îi reproșa dur preotul vechi, șerif peste catedrala orașului, unui alt preot, venit de curând la o bisericuță mai mică din apropiere.

Piața la care se referea suntem noi, noi toți și adevărul e că ne-am obișnuit cu asta și percepem situația ca pe ceva absolut normal. Primul lucru pe care-l întrebăm înainte de a ajunge la vreun spital nou, este cât să-i dăm la doctor… primul lucru care ne interesează când avem vreo autorizație sau ceva de scos de printr-un sistem public este să găsim un cunoscut care să ne spună cum merge treaba… când avem de pus un inel pe deget, de băgat un bebel în apă, nu uităm să ne interesăm la cineva din interior – nu, Doamne-ferește, nu la popă – cât trebuie să le punem în palmă. Continue reading