Nymphomaniac I și II

Să începem prin a spune că pe mine numele regizorului, atenția și părerile criticilor, sau efervescența generală în jurul unui film nu mă face decât să vreau să-l văd mai repede sau mai târziu însă nu mă influențează nici cât negru sub unghie când vine vorba de cum simt și văd producția.

Să mai notăm și prin a spune că în orice artă apreciez performanța, geniul, abilitatea artistului separat de subiect. Asta e o particularitate a a mea și e motivul pentru care nu o să consider neapărat un fotograf de război, cu un portofoliu impresionat de fotografii care te rup în două când te uiți la ele, drept un mare artist al genului. Continue reading

În pat cu o sadică

Bunăciunea mă adusese la ea acasă iar eu făceam ture prin fața oglinzii imense din baie, cu tricoul pe cap și mâinile ridicate în aer, strigând GOOOOOL GOOOOOL GOOOOOOL. Mă simțeam de parc-aș fi marcat în finala Champions League, tipa era de milioane, fantezia oricărui bărbat inteligent așa ca mine – ochi căprui de căprioară, nas mic, un pic obraznic, buze pline și gura mică, ochelari și cămășuță cu guler dantelat ce stătea să plesnească pe sânii perfecți și fermi, talie de viespe și un fund de te băga în toate boalele. Continue reading

Cum m-am făcut instalator pentru s.e.x

Eram pe la mijlocul anul întâi de facultate și tropăiau hormonii în mine ca o turmă de bondari într-o cutie de ness. Nu se uita nici naiba la mine, singurul din grupă fără bani gârlă de la tăticu, nici nu eram vreo combinație de Pitt cu Clooney, nici printre primii la învățătură, ce mai – n-aveam nimic să mă ridice în ochii fetelor.

Ba mint, se uita una la mine destul de insistent așa, dar când se foia tipa în bancă se mișca toată clădirea universității și cum eu eram slab ca un pai, nu-mi puteam imagina c-ar fi putut să mă folosească balerina decât poate pe post de scobitoare…

Și cum ne uitam noi în camera de cămin, cinci flăcăi de nădejde, mai în fiecare seară la filme de festival franțuzești găsesc dintr-o dată rezolvarea la toate probleme mele.

– Băăăăăă, mă fac instalator! – urlu din senin, acoperind gemetele culturale ce veneau din boxele prăfuite ale unicului calculator din cameră.

– Ce-ți veni mă, nebunule?

– Taci băi, trompalăule, că-s genial să-ți moară șosetele dacă nu…

Nici n-am putut dormi ca lumea în noaptea aia așa eram de fericit, găsisem rețeta sigură și mă miram că nu mi-a venit în cap mai devreme, la urma urmei serveam filme din alea de câteva luni bune. Aveau instalatorii un succes la femei nemaipomenit, cum îi vedeau cu trusa cu scule cum săreau pe ei… și niște bunăciuni numa una și una… și la urmă îi și plăteau. Continue reading