Scriu mai bine ca Tolkien, Martin și Rowling la un loc, de ce nu se trăiește din scris – partea II

Majoritatea scriu prost și-s mai interesați de titulatura de autor decât de arta scrisului, dar tu nu ești așa. Ai exersat, ai citit, ai creat până ai ajuns să simți când o frază nu sună cum trebuie și nici prin cap nu-ți trece s-o lași în cărțile tale. Cititorii, de profesie literară sau nu, îți pun constant textele în prima cincime din ce au citit până acum pe nișa respectivă și cele mai aspre review-uri nu coboară sub notele bune. Asta îți spune că pe lângă tehnica literelor și ideile tale sunt puternice.

Ți-ai făcut treaba. Sunt atât de puțini care reușesc să ajungă la nivelul ăsta și totuși, dacă ai trăi doar din vânzări, ai muri de foame în prima lună. Cum? De ce? Răspunsul e simplu: te ocupi cu fabricarea celui mai inutil produs din lume.

Cuuuuuuuuuuuum? Cititul, care aduce atâta bucurie, dezvoltare intelectuală, schimbă vieți una după alta, întregește suflete, fără de care armate de oameni n-ar putea trăi, e inutil? Nu, dar cartea ta este. Ca să înțelegi ce spun, gândește puțin la asta:

Dacă de mâine, timp de o mie de ani, nimeni nu ar mai scrie nici o carte, ghici ce? N-ar exista un singur om pe planetă care să spună că nu are ce citi, chiar dacă am ajunge să trăim câte juma de mileniu fiecare. Și nu vorbesc de cules de pe fundul găleții, ci că ar putea citi cinci sute de ani doar cărți bune.

Da, cam atât de necesară e cartea ta – nimeni nu simte că are nevoie de ea. De asta, atitudinea am scris o carte bună, deci publicul o va citi este de un absurd fenomenal. Cartea ta nu concurează cu ce s-a mai tipărit nou luna asta ci cu toată literatura lumii, mai mult, sunt sute de Continue reading

Scriu mai bine ca Tolkien, Martin și Rowling la un loc – de ce nu se trăiește din scris, partea I

Scriu monstruos de bine, textele mele sunt statui literare, ode ale cuvântului. Marea majoritate a autorilor cred asta și marea majoritate a autorilor se înșală cumplit.

De fapt, cei mai mulți scriu ca-n generală, frazele lor sunt fix la același nivel cu al compunerilor pe care le găsești la elevii de clasa a șasea, iar asta înseamnă că scriu prost. De ce? Luați orice formă de meserie/artă și vedeți care e nivelul omului imediat după ce a învățat cum să folosească uneltele. Slab, ăsta e. Ei, când tu la 20-30-60 de ani scrii la fel ca unul care abia a învățat să folosească scrisul…

Ăștia sunt autorii mai interesați de eticheta de autor, de un eventual statut social mai cu moț, de speranța unor vânzări colosale, decât de Continue reading

Bergler Igor, cel mai supărat scriitor român

Bergler Igor anunță că are 10.000 de precomenzi la o carte pe care încă nu a publicat-o. Fiind prima lui carte și numele lui neînsemnând nimic pentru publicul cititor, succesul acesta nemărginit mi-a ridicat niște semne de întrebare și-o curiozitate legitimă.

După vreo două zile și informația cum că numai 15 exemplare au fost precomandate de la o librărie online aflată în top 3 vânzători de carte de la noi, părea că cifra este o minciună grosolană, care confundă tirajul trimis distribuitorilor cu cărțile comandate de cititori. Așadar se putea ca genialul Bergler Igor să-și fi făcut, dintr-o carte anonimă, știre pentru toată industria românească de carte, mințind.

Lucrul ăsta și calitatea cărții, analizată pe fragmentul gratuit cât și pe întreaga carte, au făcut subiectul unor articole pe reacții.ro, nu, nu scrise de mine, eu doar comentasem.

Ce face Bergler Igor, acest titan literar care va zgudui lumea cu capodopera lui, în fața unor informații atât de dure? Vine și ne demonstrează că greșim și că nu a fost o măgărie campania asta aparent gândită să prostească cititorii (unul dintre cele mai puternice argumente în marketingul unui produs este social proof-ul, adică l-au luat și mulți alții)? Continue reading

Finețuri de penel

Ținea strâns de sulița scurtă.

V-am mai povestit eu de caznele scrisului bun, de respectul pe care trebuie să-l arăți penelului, despre cum văd eu un scriitor adevărat, indiferent de gen, despre măiestria în scris pe care tot o fugăresc printre litere și alte chestiuni de astea care nu interesează pe mai nimeni din afara branșei.

Azi vin c-un exemplu practic. Să-i spunem o finețe accesibilă, care o să mă ajute pe mine să pictez mai ușor imaginea despre cum se bate scriitorul, chinuit de propria-i vocație, cu caii verzi de pe pereți. Continue reading

Ce-i trebuie unui scriitor ca să reușească?

Adică să fie citit de o milionime de cititori cu toată gloria și bănetul care vin din asta.  Asta înseamnă pentru un scriitor să reușească. Bineînțeles, poate să zică că scrisul e răsplată suficientă, că arta se face pentru artă și dacă știe că a scris ceva genial, îi ajunge. De zis poate să zică, de crezut însă, nu crede nici el.

Bun. Ia să vedem care e rețeta.

Cu mult mult mult timp în urmă, rețeta era foarte simplă. Trebuia doar să știi să scrii. Atât de puțini erau cei care să știe să facă lucrul ăsta, încât era de-ajuns.

Apoi au apărut editurile și astea hotărau ce cărți ajung pe piață. Așa că să scrii nu mai era de-ajuns, trebuia să scrii bine, la standardele vremurilor respective. Nu conta foarte mult despre ce scriai dar textul trebuia să treacă la capitolul calitate de ochii vigilenți ai editorilor. Continue reading