Nu mai înjurați săracii!


Am intrat cu mare lehamite într-un nou an electoral: europarlamentare în primăvară și prezidențiale toamna.
Mă aștept ca totul să decurgă la fel, motiv pentru care am un singur îndemn: Hai să nu mai înjurăm săracii! Și când scriu “săracii” mă refer la majoritatea românior. Acei 60-65% care vor absenta din nou la vot plus amărâții care vor duce pungi cu alimente copiilor de acasă.

Îndemnul meu vine și cu un exercițiu de imaginație. Pornim de la date reale: 46% dintre salariații români câștigă minimul pe economie, aprox. 250 EUR. 85% dintre salariații români câștigă lunar sub 700 EUR. Vorbim de categoria activă, cei care, teoretic, “aduc bani în casă”. Pensiile, alocațiile și ajutoarele sociale pentru nemuncitori sunt rizibile, inutil de luat în calcul.

În plus, există județe (Maramureș, Suceava, Vrancea, Harghita, Vaslui, Covasna, Sălaj) unde 60-65% dintre angajați câștigă minimul pe economie. Continue reading

O duşcă de confort psihic

protestSper că s-a elucidat pentru întreaga clasă de mijloc (formulare eufemistică în cazul României) misterul noii stăpâniri. Lămurirea a fost cu dedicaţie pentru ei, cei care au votat luna trecută programe, nu persoane. Aceştia au fost factorul decisiv, surpriza neplăcută şi vinovaţii pentru tot ce va urma. Ei, clasa de mijloc, banalii, mediocrii. Nu sărmanii înglodaţi sub maidane, speriaţi să nu le decupeze Soroş parcela cu păpuşoi din jurul latrinei şi s-o care în spinare, departe, peste hotare.

Ieri, preşedintele Senatului, d-l Călin Popescu Tăriceanu, a grăit de la înălţimea funcţiei pe care o ocupă legitim, graţie mijlociilor. Şi ne-a transmis tuturor, apăsat de înţelepciune şi considerente istorice, că referendumul este ceva rău. Dialogul între preşedinte şi popor, peste creştetul parlamentarilor, înseamnă dictatură.

Până şi nemţii, la vremuri de răscruce, au interzis referendumul! Au făcut-o din cauza poporului german, furios şi iresponsabil, capabil oricând de o reîntoarcere la nazism. Comparaţia dintre urmările unui referendum propus de Iohannis şi pericolul nazist a fost cât se poate de voluntară şi asumată.
La fel şi strivirea din faşă a etimologiei, puterea poporului fiind corelată dictaturii, nu democraţiei.
Continue reading

Ţară atractivă caut stăpân generos

romaniaDupă un sfert de secol de tranziţie, România a ajuns în sfârşit pe mâini bune. Adică pe mâinile altora. Pentru mine au fost de fiecare dată bine conturate schiţele primite de statul român din afară. Un stat de drept, democratic, independent, dar totuşi mai puţin independent decât altele. Vorba porcului lui Orwell “Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.”

Este bine. Cineva, o entitate superioară nouă, românilor, s-a săturat de toate mâzgăliturile ultimilor 25 de ani. Acum trebuie doar să aşternem acuarela peste schiţa desenată de cinevaul preeminent. Sunt americani, sunt nemţi, francezi, englezi, NATO, UE şi tot acaretul camuflat în servicii şi agenţii. Sunt tot mai vizibili, mai vocali şi mai direcţi. Dar este bine.

România, ţara minunată, dar veşnic inadecvat locuită, a demonstrat de-a lungul istoriei doar stângăcie şi corupţie în tentativa de autoguvernare. Singurele zone care s-au dezvoltat sănătos social şi cultural, pentru o scurtă perioadă, se găsesc în Transilvania. Iar perioada coincide cu stăpânirea habsburgică. Austrieci, da? Nu urmaşi ai lui Ştefan, nici nepoţi de vampiri sau şerpi de dudău.
Continue reading