Capul lui Motzöch

Sub presiunea opiniei publice, preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, l-a decapitat pe neamţul Daum. L-au împins atât rezultatele proaste cât şi guralivii din presă. Până a făcut ditai saltul pe toată lungimea diametrului: din punctul “ne trebuie mentalitate nemţească!” până în “tot românul lucrează mai bine cu ai lui”.

Întrebat dacă poartă şi el din vina rezultatelor, Burleanu s-a fofilal burlesc. În futila-i apărare, a început să arunce căpăţâni şi sânge, până a lovit inadecvarea absolută “Oameni ca Becali au distrus fotbalul românesc!”
Culmea, deşi argumentul Becali are validitatea unei copiuţe scoase din mânecă de elevul leneş, s-au găsit foarte mulţi care să-l aprobe. Da, domne, aşa e… Becali! Becali a distrus.
Continue reading

De ce am uitat fotbalul

Pentru România, campania de calificare la Campionatul Mondial s-a terminat cu două etape mai devreme. Frustrant, dezolant, ruşinos şi toate etichetele pe care le-ar putea lipi pe borcanele cu supărări jurnaliştii sportivi, aceste gospodine ale fotbalului.
Atunci când eşti uşuit de pe câmpul de luptă, înainte ca războiul să sfârşească, decapitările nu mai servesc spălarea ruşinii ori restabilirea ordinii. Servesc doar inutilul.

Degeaba şi-au pus gospodinele poalele-n cap şi au mâzgălit etichetele furios, de nu mai ştii în care borcan e mai aprigă cucuta. Când s-a suflat ultimul corn, noi eram deja frăgeziți în triajul echipelor de umplutură – să fie a patra sau a cincea urnă valorică?
Au căzut tencuielile de politeţuri, toată lumea (soldaţi, spectatori, gospodine) scuipă furibund spre zidul dezgolit. În presa centrală, strălucesc glumiţele cu Daum & Dumber.

Ciudat amănunt. În urmă cu exact un an, am scris ACEST articol intitulat Daum & Dumber. Am înjurat prea devreme? Da, sunt un ponegritor înaintea vremii.
Continue reading

Legile noastre ne depăşesc

fotbalDe multe ori am impresia că legile noastre au fost aduse de o civilizaţie superioară, pasionată de puzzle-uri. Am primit nişte tăblițe de piatră, scrijelite lapidar într-un limbaj codificat. Le-am studiat încruntaţi, ca orice primate ambiţioase, şi, incapabili să desluşim criptarea, le-am găsit rapid altă întrebuinţare – Acum ne pălim reciproc cu ele peste ceafă şi strigăm “Dreptate!”

Nu sunt un cunoscător al legislaţiei, cum bine semnala colegul Vlad. Nici nu mă pot decide care legi ni se potrivesc (dacă o fi vreuna) şi care sunt banale instrumente de spart capul. Dar le văd efectele păgubitoare de fiecare dată când îmi intersectează spectrul de interes. Efectele din sport, de exemplu (fotbal în mod special).

Cu tăbliţele în mână, am săltat oamenii răi din fotbalul românesc. Nu pe toţi, dar câţiva guguştiuci care s-au gudurat prea mult în vârful gardului. Inevitabil, au atras invidia şi ura dobitoacelor care nu pot zbura din ogradă. “Guguştiucii v-au furat grăunţele!” – strigă cineva, prefăcându-se că a desluşit tainele tăbliţelor. “Daaa! Să-i opărim şi să-i jumulim!” – jubilează dobitoacele din ogradă.
Continue reading