Cumva din categoria vise…

Cred că toată lumea e de acord că una dintre problemele masive ale României este că specialiștii adevărați pe care îi are țara asta, nu mă refer la cei pe hârtie ci la oamenii care-și profesează/aplică practic specialitatea nu ajung să o și reglementeze.

Clasa politică și implicit cei care ajung în poziție de autoritate/legiferare nu au competențe reale (ce să mai vorbim despre spectacolul miniștrilor oferit de prea dragii guvernanți – de-a lungul vremii parcă au făcut selecție dintre cei mai nepotriviți oameni pentru post) și toarnă legi, proiecte, inițiative care fac mai mult rău decât bine.

Nu văd cum situația asta se va schimba pe viitor căci de douăzeci de ani poporul ăsta refuză să voteze în afara spectrului puternic al partidelor clasice, iar acolo nu ajungi decât dacă ești la fel de veneric ca și restul (da, am zis veneric).

Prin urmare soluția ar putea veni tot din mediul privat, mediul pe care îl cocoșează guvernanții incapabili să găsească și alte soluții în afară de taxe, taxe, taxe și amenzi. Visez la un ONG, sau orice altă formă de organizare juridică, care să reprezinte interesele mediului privat și interesele societății civile. Nu câini maidanezi, nu clădiri istorice, nu chestii de astea de suflet ci treburi tehnice.

Inițiativă sprijinită financiar de mediul de afaceri român, care să aibă o imagine foarte puternică și curată și care, atenție mare, să reprezinte votul românului educat din mediul privat. Acolo aș vrea să se ajungă și explic imediat cum și de ce.

N-am să vorbesc la modul general ci folosind două exemple practice ca să arăt unde bat:

La începutul anului s-a schimbat din nou codul fiscal, că asta e un fel de lege sezonieră așa, cum se schimbă vremea cum se schimbă codul. M-a interesat ceva pe drepturi de autor și nu-mi venea să cred cum după ore în șir de citit tot nu înțelegeam nimic. Am renunțat spunându-mi că nu am eu cunoștințele necesare pentru a pricepe despre ce e vorba.

După câteva zile ajung la contabilă pe care o găsesc cu nervii în tavan. Avea o tonă de hârtii de făcut pentru toate nimicurile, chestii total ilogice și repetitive și, ca să fie tabloul complet, avea câteva chestii de aplicat pe care nu reușea să le înțeleagă. Expert contabil, nu om din afara sistemului…

După două zile de telefoane și vorbit cu alți contabili și cu organizația lor de breaslă a ajuns până la cei care urmau să verifice corectitudinea actelor, adică exact administrația fiscală. Știți care a fost răspunsul? Nu știm cum se aplică aia și aia… nu sunt încă norme metodologice, faceți cum credeți dumneavoastră…

Este posibil așa ceva? Să-ți spună oamenii care te vor controla și amenda că nu au nici o idee cum ar trebuie să se aplice practic legea nouă? INCREDIBIL.

Cum ar trebui să intervină ONG-ul super erou? Își trimite frumos un manager de proiect, cu geanta plină de bănuți la vreo cinci experți contabili super extra profesioniști. Le spune uite băieți vreau o lege clară, cât mai puțin stufoasă, care să aducă exact atâția bani la buget cât aduce și codul fiscal actual, deci să păstreze mărimea taxelor DAR să fie ușor de înțeles și aplicat. Aveți x luni de zile și atâta sunteți plătiți – dacă proiectul este considerat viabil de 100 de contabili din țară aveți bonus atâta.

În același timp managerul ia legătura cu 100 de contabili (din ăștia mici, nu somități, capi de firmă și alți boși) și îi întreabă ce ar vrea de la un program oficial de contabilitate, cu sincronizare pe baze de date și motor online. Ia răspunsurile și le arhivează frumos pe categorii.

Vine cu proiectul de lege și îl discută cu contabilii de jos, ia notițele se duce înapoi cu el la cei care l-au făcut și le zice, uite bonusul depinde de rezolvările la probleme pe care le-au ridicat ăștia mici.

Se finalizează proiectul și se trece la zona IT, unde managerul se duce frumos la o firmă, două, curate din domeniu (curate – adică produc bani pe ce fac în mediul privat, fără să aibă contracte căpușă cu statul – așa ești sigur că oamenii sunt buni, că nimeni în afară de stat nu dă bani de degeaba) și lucrează la traducerea legii în software.

Când totul e gata se duce la partidul/ele care guvernează și prezintă proiectul. În afară de faptul că taxele nu se schimbă ci doar procedura contabilă devine mai ușoară nu trebuie să spună mare lucru, că oricum nu-l înțelege lumea. Forța propunerii vine din imaginea și capitalul ONG-ului – proiectul e făcut public, susținut deschis de breșa contabililor din țară iar în cazul în care e trecut cu vederea, acest fapt e pistonat puternic pe canalele de comunicare ale ONG-ului fapt ce se traduce ideal în pierderea voturilor păturii de profesioniști educați din mediul privat.

La mecanismul ăsta ar trebui să se ajungă. Ei nu au nici un interes să nu accepte un proiect bun pentru că nu schimbă cu nimic sumele de bani vehiculate și nu pierd voturi de la altă pătură de alegători, în plus știu că legea va fi legată de guvernarea lor oferindu-le capital politic. Numai avantaje pentru acceptarea proiectului, numai dezavantaje în cazul refuzului…

Exemplul doi. Că justiția e blocată e iar cultură generală. Și explicația și soluția sunt foarte simple. Noi avem magistrați buni la toate, puțini dar buni la toate. Ierarhia se face pe baza de vechime și puncte adunate în sistem și are legătură doar cu gradul instituției în care lucrezi, gen cine judecă cauza în primă instanță, cine în apel, cine în recurs și așa mai departe.

Nu există organizare pe orizontală în teritoriu ceea ce e stupid. Judecătorul desface căsătorii, acordă despăgubiri, bagă penali în pușcărie, face absolut de toate. Văd utilitatea unei pregătiri dure și generale pentru mâna de juriști care ajung să facă institutul național, dar oare pe lângă aia 200 n-am putea avea încă vreo câteva sute specializați pe probleme minore, care se pregătesc după facultate exact pentru asta (divorț, conflict individual de muncă, partaj pe succesiune) adică fac un an de pregătire doar pe ramura aceea și au dreptul să funcționeze doar pe specialitatea lor?

Specializarea magistraților să plece chiar de la nivelul de jos și să se păstreze până mai sus, până la instanța care are dreptul să dea sentință definitivă și executorie. S-avem om pe divorț, pe conflict de muncă, pe partaj, pe încălcare de termeni contractuali începând de la judecătorie până la tribunal.

Ei, trimite ONG-ul managerul de proiect să discute cu judecătorii, cu profesorii de drept, cu cine mai trebuie și vine cu un proiect care să plece de la pregătirea necesară și stagiile de formare ale magistratului specializat precum și organizarea posturilor, asta în paralel cu linia clasică a magistratului de INM care are dreptul să facă de toate. Doar că pe lângă asta fiecare unitate din teritoriu trebuie să aibă un număr de judecători specializați pe probleme clasice și relativ simple, proporțional cu populația pe care o servește.

La fel și pentru procurori că și ăștia săracii sunt îngropați în dosare. Mers cu proiectul final la clasa politică și repetat mecanismul descris mai sus.

Și tot așa pentru mediul privat sau pentru interesul cetățeanului, proiecte de lege adevărate pentru efect practic. Un ONG care face munca guvernanților dar o face cu specialiștii în domeniu, îi verifică aplicabilitatea și aduce ce trebuie în sistemul românesc – LEGI clare, ușor de pus în practică și care ridică nivelul țării.

Un fel de superman ong-ist… cred că sunt destui oameni destupați în mediul de afaceri ca să susțină așa ceva, nu înțeleg de ce nu face nimeni mișcarea asta că de la clasa politică ar trebui să știe că nu au ce aștepta..

Ei vise… am să-l fac eu când oi crește mare.