Acesta este motto-ul Asociatiei pentru Sustinerea Agriculturii Taranesti, pe scurt ASAT.
Totodata este si raspunsul la articolul ajuns viral “Mitul mancarii sanatoase de la tarani” scris de Vlad.
Nu este un raspuns care sa contrazica, ci unul care sa completeze, oferind o solutie la problemele reale semnalate de Vlad.
Pe scurt despre ce este vorba (extras din prezentarea proprie, de pe site-ul www.asatromania.ro):
“ASAT – Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești – este promotorul unor parteneriate locale de solidaritate între consumatori din urban și mici agricultori din ruralul de proximitate adepți ai agriculturii naturale.
ASAT este primul demers de succes de agricultură susținută de comunitate din România.
ASAT promovează parteneriatele de solidaritate între consumatori din orașe și mici agricultori din satele din apropiere (pe o rază de cca 50 de km). Cu alte cuvinte, parteneriatele solidare între orășenii conștienți de diminuarea continuă a alternativelor de alimentație sănătoasă și țăranii care fac agricultură organică.
Sistemul ASAT susține o formă de dezvoltare alternativă pentru gospodăriile de semi-subzistență din țară, care pot oferi produse de o calitate net superioară, în condițiile unui parteneriat mutual avantajos, orientat către o agricultură naturală, o plată echitabilă, copartajarea riscurilor și beneficiilor agriculturii calitative și relații de solidaritate între grupurile de consumatori urbani și micii producători de proximitate.”
Mai multe informatii despre sistem, le gasiti pe site-ul oficial www.asatromania.ro. Mai exact aici: http://asatromania.ro/carta-asat/
Am gasit si un filmulet scurt de prezentare:
Pe mine cel putin m-a convins. Prin urmare ma voi implica in calitate de consumator activ…
Acum vreo doi ani, vorbeam cu câțiva mai mari bucovineni, la o șuetă, despre o solutie de prijinire a gospodăriilor din zona Bucovinei (unde încă mâncarea e destul de curată) apropiată de felul ăsta de a gândi, numai că nu avea circuit direct producător-consumator, ci trecea printr-un intermediar (asociatie/primarie) care să aibă grijă de standardele produsului și apoi sa-i asigure distribuirea.
Nu-s bani, e prea complicat să vorbești cu toată lumea și să-i monitorizezi constant, etc.
Treaba de mai sus este una din soluțiile problemei. Bravo.
Pare ca functioneaza si se dezvolta tot mai mult, pentru ca exista deja de cativa ani.
Eu dacă voi găsi în zona Timişoara şi în satele foarte aproape (maxim 20-30 km) pe cineva care să vândă pui crescuţi în casă (şi aici spun că pot să fie pui de carne cumpăraţi mici din Ungaria, crescuţi în primele 2 luni cu mâncare din aia la sac şi apoi să se fi trecut la mâncare naturală (verdeţuri ce se toacă împreună cu măcinătură de grâu, porumb) sunt pregătită să îi ridic statuie. Din supermarket nu mai pot mânca pui, la sat nu are cine să-i crească; abia l-am convins pe bunic să ţină nişte iepuri şi asta doar pentru că toamna şi iarna nu are cu cine vorbi şi … vorbeşte cu iepurii.
Agricultura-i păcătoasă rău. Pentru că munceşti 2 sezoane: primăvara şi vara (dacă vrei ecologic trebuie să sapi şi să smulgi buruienile cu mâna şi e al naibii de greu) şi dacă ai un an prost toamna nu mai scoţi cartofi după cum ai muncit, ci cel mult ceva acolo cât să te scoată din iarnă. Roşii a pus mama din seminţe de-ale noastre, îngrijite ca pe sfintele moaşte. Nu s-a făcut nicio roşie. Noroc că mai avem bulion din 2013, 2012…
Anul apicol 2014 a fost un infern. Apicultorii din Banat care au mers în pastoral la salcâm 1 la Dunăre în Mehedinţi şi la salcâm 2 în apropierea Cornea (Domaşnea) au stat 1 lună întreagă în pastoral, au cheltuit sume foarte mari cu deplasarea şi nu au cules absolut nimic. La tei treaba a stat uşor mai bine în sensul că de la nimic au reuşit să culeagă undeva la 100 de kilograme de miere (maxim şi asta dacă a fost apicultorul hapsân şi nu le-a lăsat albinelor nimic de mâncare). Şi aici vorbim de apicultură curată, fără adaos de zahăr sau sirop în timpul culesului ca să crească producţia. De aia tot anul 2014 când am auzit pe cineva că vinde miere de salcâm producţie 2014 m-am uitat în cruciş. Bineînţeles că fie nu era producţie 2014 (ceea ce nu e grav pentru că mierea curată nu se strică; dar nu era nevoie să mintă), fie nu era miere. Situaţia nu a fost mult mai roz nici în Ardeal şi nu mă pot pronunţa despre cum a fost în pădurile Bucovinei sau în Moldova. Şi când vine cineva la mine şi-mi arată o miere care curge aproape la fel de uşor ca apa, doar bunul simţ mă opreşte să nu-i spun: asta nu e miere. Mierea e lichidă doar în primele 2 zile după stoarcerea ei din ram şi aia doar dacă apicultorul s-a grăbit şi nu a lăsat-o suficient la maturat. Apoi se îngroaşă, iar în funcţie de categorie chiar zahariseşte (rapiţa imediat la 2-3 zile, teiul în 6 luni-1 an, iar salcâmul poate să zaharisească şi după 2 ani).
Agricultura şi apicultura ecologică se fac foarte greu, spre imposibil. Trebuie chiar să fii uşor sărit de pe fix să mai munceşti atât să pui nişte cartofi, ceapă, morcovi, varză, mazăre sau usturoi în pământ în vremurile astea. Păi la mazăre, doar ca s-o scoatem de pe păstăi am muncit 3 muieri peste jumătate de zi. Nu mai punem cât am pus-o în pământ, cât am pregătit locul, cât i-am smuls buruienile cât, cât, cât. Dar da, am mazăre până la primăvară în congelator. Cartofii … păi câtă muncă-i la cartofi, feri-mă Doamne, dacă aş putea să mănânc cartofii din supermarket nici măcar nu m-aş mai prezenta la pusul/săpatul/scosul cartofilor… Nu mai vorbim aici de vândutul cartofilor pentru că nu-mi imaginez cine ar scoate profit din asta.
Ah, da, am încercat şi să punem cartofii cu maşina. Not the same thing. Not at all.
Aşa că cine vrea produse agricole naturale, trebuie să le muncească. Altfel, nimeni nu mai vinde pentru că nu aduce niciun profit.
pfoais, cât am scris 🙁
vazut in fuga site-ul…citit in diagonala continutul….pare ok dar ori sunt eu chior ori chiar nu au pus lista cu distribuitorii.