Ori e subvenție ori e ajutor social

Se schimbă drastic modul de acordare a subvențiilor pentru creșterea vitelor iar peste Bucovina s-a lăsat doliu. Și-n dreapta și-n stânga, oameni se plâng că nu o să întrunească criteriile și o să trebuiască să renunțe la văcuțe.

Realitatea la rece e clară – la noi mediul rural nu face performanță, nu o duce bine cu agricultura și subvențiile nu-s primite ca să facă produsul competitiv ci de multe ori sunt chiar obiectul muncii, principala sursă de bani.

Dacă mâine se introduc criterii de performanță reale și pentru terenul arabil, trei sferturi din proprietari își scot pământul la vânzare. Practic de ani de zile, statul sponsorizează mediul rural să stagneze – nu-i nevoie nici să se apuce de treabă serios, nici să se gândească la strategii, nici nimic. Dacă pică ceva în plus din muncă bine, dacă nu, cu subvențiile nu ieșim în pierdere.  Continue reading

Niște roșii

E adânc înfiptă în creierașii românilor, ideea că țăranul nostru are agricultura în sânge, ascultă frunza de morcov și știe exact culoarea morcovului de sub pământ. Și adevărul e că sunt unele lucruri pe lumea asta, pe care românul le face și le știe incredibil de bine chiar așa, după ureche.

De fapt după urechea generațiilor întregi care au făcut același lucru înainte și-au dat meșteșugul mai departe. Ciobanii de transhumanță, făuritorii de porți din stejar, țuicari și palincari din tată-n fiu și așa mai departe. Nici urmă de știință academică, luată din cine știe ce tratate, ci doar cunoștințe vechi de când lumea culese doar din muncă, la care fiecare generație mai adaugă câte ceva.

Agricultura însă nu e printre ele. Știu, blasfemie, noi am fost grânarul Europei, cum să nu știe românul agricultură? Continue reading