În urmă cu 7 ani făceam parte din “marea familie” a PD-ului. Eram student şi membru activ în Partidul Democrat, devenit ulterior Partidul Democrat Liberal. Vă daţi seama unde ajungeam dacă îmi păstram crezul politic până astăzi? Eram cel mai vechi membru. Poate doar Blaga să mă concureze…

Dar viitorul politic al tânărului Corban a fost sabotat de propria-i nesăbuinţă. În urmă cu 7 ani, am scris articolul de mai jos în săptămânalul Info Poli, publicaţie tipărită în tiraj de 5000 la acea vreme.

Internetul era încă bebeluş în România anului 2007. Nu exista puzderia de A-listeri de astăzi, poate doar Zoso să fi început căratul primelor pietre de temelie. În concluzie, dacă aveai ceva de spus, nu te camuflai în viteaz de net şi începeai să mitraliezi cu flegme, absolvit de orice responsabilitate.

Iar presa scrisă era încă în viaţă; mult mai atent dirijată decât acum. Drept urmare, articolul meu de mai jos a fost publicat, respectivul număr din Info Poli a fost distribuit, dar am fost înjurat la telefon la nici o oră după tipărire. Ziarul era cald şi cineva nu numai că îl citise cap coadă, dar şi raportase mai departe ce a citit. A fost momentul meu de “Adio PD-L”, dar fără perdea de neam prost pe fundal şi fără fantezii umede cu Udrea.

Am găsit articolul într-o arhivă veche de 7 ani. Nu are diacritice, aceasta este varianta înainte de corectare. (Da, aveam şi corector la ziar. Şi unul bun). S-ar putea să găsiţi mai multe greşeli, exprimări bolovănoase ca “adevar complet fals”. În anul 2007 eram poate la fel de arogant, dar o idee mai nepriceput şi mai agramat:

” Studentiada politica

In urma cu 18 ani s-a facut simtit si la noi efectul antisovietic al contextului international. Mecanismele si gruparile ce au declansat schimbarea pe plan intern nu reprezinta nici astazi dovada unei certitudini. Chiar daca autorii poarta inca voalul miresei lipit de ochi si buze actiunile lor au devenit in timp un adevar solid si recunoscut. Schimbarea a avut loc. Politica interna s-a metamorfozat, iar din nimfa solitara a comunismului au iesit mii de molii puse pe rontait si devorat. Un nou adevar solid si recunoscut.

Dovada se afla in opinia generala ce defineste politica si politicul prezentului prin coruptie, furt, parvenire, vampirism, ipocrizie s.a.m.d.. Incertitudinea apare in ceea ce priveste organizatiile de studenti din cadrul partidelor. Ce ii determina pe tinerii studenti sa se alature unei gasti de corupti, hoti, parveniti, vampiri, ipocriti ? De ce nu sunt toti incarcati de repulsie si antipatie fata de cei ce le rontaie si devoreaza viitorul?

Acum 4-5 luni am pornit la drum cu 2 variante. Prima ii innobileaza pe tinerii studenti si sustine dorinta lor arzatoare de a se implica politic pentru a schimba viitorul in bine. A 2- a sutine dorinta lor arzatoare de a se implica politic pentru a ISI schimba viitorul in bine. Unde puteam sa verific cele 2 variante? Direct la sursa, bineinteles.

Asa ca acum 4 luni am citit sondajele, am ales cel dintai partid politic al tarii si m-am inscris in el ( in cadrul organizatiei de studenti). O primire calda si un inceput promitator; lideri seniori care ne tineau discursuri despre avantajele apartenentei noastre politice. Ne-au prezentat pana si burse de studii la care accesul nostru ca membri PD este mult mai “facil”.

Ne-au vorbit si despre viitor, avand ca sustinere a celor spuse trecutul fiecaruia dintre ei. Am inteles cu totii ca prioritara in ierarhia sociala e culoarea politica si nu pregatirea profesionala. Atunci pentru mine a devenit foarte clar si criteriul pe care partidul meu si-a promovat un ilustru tehnocrat in functia de primar general al capitalei.

Rozaliul sau s-a asortat perfect cu portocaliul mamei Pd-iste. Teoria asta a dat insa gresi la sectorul 5. PSD-ul avea parca culori mai deschise. Eii..problema lor; oricum la partid am fost informati de eticheta pe care o poarta cei din PSD. Sunt toti niste inapti si niste corupti. Evident nu trebuie sa ne mire nici dificultatile pe care le au in a distinge culorile.

Prima mea interactiune cu un lider politic important a avut loc la metrou. Theodor Stolojan a venit zambitor si mi-a intins mana. Am ramas surprins. A aproximat fulgerator varsta mea putin trecuta de pragul celor 18 ani. Din gramada de tineri fara drept de vot am fost separat, ochit si lovit cu precizie de “norocul” domniei sale.

Am profitat de ocazie si i-am adresat cateva intrebari. Singurul raspuns al sau care mi-a ramas intiparit a fost: ” Nu facem cu nimeni nicio alianta”. Ca urmare a celor promise, 2 saptamani mai tarziu am devenit, fara voie, membru PD-L . Mintea mea infantila si in permanenta confuzie si transformare a fost antrenata in nenumarate intrebari : Ce il determina pe un lider de partid sa isi minta electoratul atat de premeditat? De ce simt unii nevoia sa promita ceva si sa se contrazica peste 2 saptamani, cazand in penibil?..De ce muschii fetei domnului Stolojan raman perfect relaxati atunci cand acesta graieste un adevar complet fals? Ma asteptam macar la o usoara tremurare a buzei, o privire aruncata in gol pentru a ascunde adevarata intentie, un gest tradat de dinamica irisului sau de clantanitul dintilor..dar nimic. Atunci, domnule Stolojan, bun venit la noi in partid!

Pana acum ambele variante ramaneau in picioare. A trebuit sa mai astept. Definitorie speram sa fie perioada campaniei electorale. In continuare nu stiam de ce studentii au nevoie de partide. Macar in perioada asta am aflat de ce partidele au nevoie de studenti. Tot ceea ce nu tinea de reclama politica televizata era al nostru. Impartitul de fluturase, mailing sau campania “Door to door” la care te trezeam din somn batand insistent la usa, zambitori bineinteles, pentru a te informa ca Traian Basescu te sfatuieste de bine.

Noi am fost cel mai usor mituiti sa prestam servicii in schimbul unei pizza sau a unei excursii ceva mai ieftine. S-a apelat la noi si de 1 martie. Am fost imbracati in fracurile Teatrului National si inarmati cu 10000 de flori pentru a sensibiliza doamnele din sectorul 4. Un lucru bun pentru ca am mai resuscitat putin fondurile TNB. Sa nu credeti ca am aruncat banii partidului , ai statului deci ai vostri pe 10000 de flori. NU. Absolut fiecare fir a venit ca “dar” din partea florariilor ce au avut “norocul” de a prinde un loc in piete.

Si asa am plecat in dimineata de 1 martie “la atac” cu bratele incarcate de gerbera. Cu tulpinile tari si drepte, frunzulitele sprintene si ascutie, pregatiti sa declansam marea polutie politica asupra doamnelor din capitala. Sfantul Soare a avut insa grija sa nu deformam exagerat performantele partidului in ceea ce priveste satisfacerea doamnelor. Putin dupa ora pranzului, tulpinile tari si drepte au cedat in fata caldurii atipice zilei de 1 martie devenind moi si aplecate.

Asta nu ne-a impiedicat totusi sa primim cateva multumiri din partea cetatenelor de varsta a 3-a, care cuprinse de disperare, dupa ce s-au bucurat de florile indoite ne-au povestit si de problemele ce le asteapta zilnic cand intra pe usa casei.

Multe constatari si foarte multe dovezi ce nu au facut decat sa imi intareasca ideile formate pana la inceputul “experimentului politic”. Dar variantele mele?..ambele inca posibil valabile. Pana cand a avut loc marele crash; evenimentul suprem; reinventarea teoriilor politice fundamentale. In fruntea tineretului PDL-ist a fost aleasa ,aproape unanim, Elena Basescu.

Primul gand care m-a insufletit a fost legat de o alta Elena la fel de talentata in ale politicii, ale culturii, ale chimiei si alte ale. Dar mi s-a parut imposibil ca fugind timp de 18 ani de ceea ce a fost sa ajungem tot acolo. Mi s-a parut crud si dezolant faptul ca am parcurs un cerc a carui lungime e egala cu viteza in care lipim buzele de posteriorul celui ce arunca ciolane inmultita cu perioada trecuta din decembrie ’89 pana acum.

Am vazut tineretul din PD-L ridicand cartonase rosii pentru umilirea celor ce au avut curajul de a o contesta pe domnita primului domn al tarii. Am incercat, am facut nenumarate eforturi de interpretare si modelare a realitatii, dar in momentul acela prima varianta s-a dus definitiv pe apa Dimbovitei. Vechea generatie..a comunistilor bolnaviciosi ce trag tara in jos a renascut inainte sa moara.”

PS: Da, mă. Şi s-au supărat pe mine din atâta lucru…