El, cu fruntea lată, pitită sub cârlionţi cafenii. Perciunii îi înveleu obrajii, terminându-se într-o barbă stufoasă, dar dichisită; groasă cam la două degete de bere brună, bine turnată. Sprâncenele se ondulau adesea peste neastâmpărul grimaselor. Avea un clocot în ochi, şi la fiecare oftat păreau să nu-şi mai încapă în orbite.
Ea, feţişoara candidă, cu linii delicate şi oase mici. Doua palme cremoase de înger îi mângâiau pomeţii şi tâmplele, spălându-i poftele carnale de pe chip.
Avea o pitulice speriată în piept şi bătaia aripilor i se topea în tremurul buzelor. Ar fi vorbit mai devreme, dar s-a blocat privindu-l.
El i-a simţit palpitaţia, i-a văzut pulsul ce-i curge prin ochi.
-Pari neliniştită. Ce-ai păţit?
Ea a zâmbit. Şi-a consumat ultima clipă de tăcere căutând răspunsuri disperate în barba lui stufoasă şi dichisită.
-Ştii bine ce-am păţit. Am nevoie de ajutorul tău.
El a simţit-o pierdută. Nu era dominată doar de spaima marinarului rătăcit. Părea mai degrabă dezarmarea naufragiatului muribund. S-a mulţumit să o privească, trecându-şi mâna prin cârlionţii cafenii.
Ea a zâmbit din nou. Mai apăsat şi mai înţepător:
-Am nevoie de ajutorul tău!
-Îmi ceri prea mult. Nu cred că se poate.
Ea îşi mutilează zâmbetul într-un răcnet înfundat. Lacrimi şi salivă îi inundă feţioşoara candidă cu oase mici.
-Ba se poate. Ştiu că se poate. Tu poti, ajută-mă!
-Dacă eu fac asta, trebuie să mă ajuţi şi tu. Ştii foarte bine ce vreau de la tine.
Ea abandonează lupta şi se prăbuşeşte în hohote de plâns. El îi simte capitularea şi pregăteşte steagul victoriei.
-De ce plângi? O să fie simplu. O să fie natural… Tu nu ai zis că mă iubeşti?
-Ştii că te iubesc. Dar nu aşa. Nu te iubesc în felul ăsta.
-Nu se poate doar atât, vreau mai mult. Vreau tot. Va trebui să mă iubeşti complet. Cu suflet şi trup. Altfel nu se poate.
Ea îşi izbeşte fruntea de masă. Tacâmurile ţopăie pe podea; îşî înfige unghiile înflorate în mâncarea rece şi neatinsă, uitată pe farfurie. El îşi taie meticulos o bucată de carne. O mestecă în gemete de răsfăţ şi poftă. E fragedă, suculentă, în sânge. După o gură lungă de bere continuă calm şi concis:
-Da, pot să te ajut. Dar în noaptea asta, te vei culca cu mine.
Ea are ochii înroşiţi de oboseală şi ură. Toată spaima, toată disperarea, tot galopul inimii, tot şi toate s-au stins în neputinţă. Acum răspunde liniştită. S-a calmat în ură şi dezgust.
-Mă gândeam totuşi la o soluţie mai inteligentă…
-Vezi tu? Aici greşim. Ne consumăm în rezolvări pretenţioase, când răspunsul e aici. Aici, în nevoile primare. În faţa mea. Ceafă, bere, pizdă: Esenţa vieţii!
Ea îl priveşte prin ochii reci şi stinşi, ca de mort. S-a rătăcit definitiv în barba lui stufoasă ce acoperă feţişoara candidă, cu linii delicate şi oase mici.
El ar vrea să îi mângâie chipul plâns. Întinde mâinile spre fruntea ei lată, pitită sub cârlionţi cafenii. Dar palmele se turtesc pe sticla rece. Se ridică agale de la masă, prelingându-şi unghiile înflorate pe oglinda aburită. Încearcă în zadar să prindă între palme feţişoara, perciunii, barba, cârlionţii.
Oftează adânc, închide ochii; un zâmbet ascuţit şi un murmur: “Daaa, am nevoie de ajutorul tău”
Pitulicea din piept a înviat în gemete de răsfăţ şi poftă. Nu s-a mai iubit vreodată la fel de mult ca acum.
Nu stiu de ce, dar am impresia ca esti cam obsedat de Udrea…:))
Ai dedus asta din povestioara de mai sus? 🙂
Mi-a placut ca ti s-a facut mila de cititori si ai highlight-uit niste indicii… 🙂
Pai s-au plans cativa fani pe facebook ca nu au inteles nimic :))
Daca nu intelege 1, dau vina pe el, daca nu inteleg 2, hai, treaca-mearga. Dar cand toata lumea vine pe contrasens, s-ar putea sa fie greseala la mine.
Si tu crezi ca acum i-ai ajutat?
crezi ca acum spun heureka? 🙂
Astept feedback si pe urma mai colorez cu verde niste chestii :p
M-ar fi ajutat si o poza mai expresiva. Dar n-am gasit mai buna decat asta. Nici prea evidenta nu era ok 🙂
Desi nu toți masculii au o latură feminină atât de pregnantă ca Dani, mă așteptam totuși ca cercul restrans să-l înțeleagă :)))))
Macar ceva sa inteleaga, dar chiar nimic…?
Nu este o rusine sa intelegi altceva decat a vrut sa zica autorul – uneori chiar dimpotriva – mai grav este sa nu-ti spuna absolut nimic textul…:))
Uite, eu am inteles ca este INCA un articol despre drama Elenei. :))
Da, ar fi mers interpretat in vreo 2-3 feluri. Libertate pentru cititor, sa-si aseze fiecare mura-n gura dupa cum ii place. Dar cand toata lumea imi urla pe facebook “Huuuooo, n-am inteles nimic!”, inseamna ca nu am scris bine.
Partea cea mai enervanta e cand trebuie sa imi recunosc infrangerea si sa asez mura in gura altuia:
preten – poate de aia
cu pitulicea ta cu tot
eu – mda..
de fapt era un singur barbat care se privea in oglinda.. e un conflict intre personalitatile sale. una erotica si alta frigida
femeia nu exista.. e doar el. de-aoia pe final se confunda trasaturile lui cu ale ei.. apare si oglinda, plm.. nu stiu cum as fi putut sa o scriu mai explicit
preten – poate se prinde cineva la a cincea citire
Dani, tu cum scrii literatura criptata, ar trebui sa adaugi la sfarsit si dezlegarile, ca in gheba…:)
Ar fi fain sa facem o carte de gen…
Dani, dacă te consolează cu ceva, eu am înțeles la prima trecere (poate și pentru că eu nu cred în treaba aia – cititorul/privitorul trebuie să-și închipuie ce vrea el – ci cred că autorul trebuie să-și transmită el mesajul).
Vlad, ai fi fost mai credibil ca ai inteles la prima trecere ce a vrut sa spuna autorul, daca ne-ai fi explicat asta inainte ca Dani sa dezlege misterul..:))
Btw, nici eu nu cred ca cititorul/privitorul TREBUIE sa-si inchipuie ce vrea el si nu ce vrea autorul sa transmita, eu cred insa ca cititorul/privitorul POATE sa-si inchipuie ce vrea si ca uneori acest lucru este mai interesant decat ceea ce a vrut de fapt sa transmita autorul …:))
”Desi nu toți masculii au o latură feminină atât de pregnantă ca Dani” – adică și eu am fost prea criptic cu comentariul ăsta?
Nu se înțelegea ca e vorba de una bucată mascul cu niște deosebite frământări interioare?
Chestia cu natura feminina a lui Dani e deja antologica, ai spuso de mai multe ori in diferite contexte. Nu se pune.. 🙂
Hai mai bine s-o lăsăm la n-ai înțeles nici ce-a zis Dani, nici ce-am zis eu.
Nu de alta, dar îmi vine greu să explic serios că am zis că l-am înțeles fără probleme, deși eu nu l-am înțeles, doar că să mă dau deștept :))) Ce dracu…
Vlad,
eu recunosc ca nu am inteles ce a vrut sa ne transmita autorul si nici ce ai vrut tu sa spui cu comentariul tau.
In ceea ce te priveste pe tine, nu mi-am putut imagina ca tu ai fi in stare sa intelegi un text criptat despre drama unui masturbator cu multiple personalitati, in fata oglinzii.
Dar daca tu insisti ca ai inteles de la prima trecere, imi vine greu sa ma mai conving ca nu este asa… :))
Știu, Hary, capacitatea mea de empatie cu autorul este înfricoșătoare :))), de asta când nu prind ce a vrut să zică un text îmi spun, cu deplină siguranță, că autorul nu a avut nimic de zis :).
La tine lauda-de-sine si autoaprecierea pare sa atinga noi culmi, asa de inalte incat nu-ti mai dai seama, cand e de bine sau de rau acest lucru…:))
Ce-i, Hary, la tine dacă o dai pe ironie și nu e recunoscută/acceptată de țintă, te enervezi?
Ei lasă, am pus deoparte o acadică albastră :))))
Nu, dimpotriva, ma distrez.
Din cand in cand imi place sa lovesc mingea atunci cand mi-e servita la fileu. Thats all.
Hint: urmareste smiley-ul :))
Așa stau lucrurile? Bine… tocmai ți-ai pierdut acadica albastră.
După cum bine vă puteaţi aştepta, eu n-am înţeles nimic. Dar, ca să vă fac să râdeţi, prima dată, pentru că citisem printre rânduri, am crezut că e o poveste de dragoste cu un pahar de bere. Apoi am văzut că apare clar şi cuvântul bere prin text şi mi-am dat seama că nu putea fi atât de evident mesajul. Şi am renunţat.
Eee, eu cred că te-a ruşinat enumeraţia în care apare berea. De-aia ai renunţat 🙂