El, cu fruntea lată, pitită sub cârlionţi cafenii. Perciunii îi înveleu obrajii, terminându-se într-o barbă stufoasă, dar dichisită; groasă cam la două degete de bere brună, bine turnată. Sprâncenele se ondulau adesea peste neastâmpărul grimaselor. Avea un clocot în ochi, şi la fiecare oftat păreau să nu-şi mai încapă în orbite.

Ea, feţişoara candidă, cu linii delicate şi oase mici. Doua palme cremoase de înger îi mângâiau pomeţii şi tâmplele, spălându-i poftele carnale de pe chip.
Avea o pitulice speriată în piept şi bătaia aripilor i se topea în tremurul buzelor. Ar fi vorbit mai devreme, dar s-a blocat privindu-l.

El i-a simţit palpitaţia, i-a văzut pulsul ce-i curge prin ochi.

-Pari neliniştită. Ce-ai păţit?
Continue reading