Luna trecută am avut ocazia să văd câteva statistici despre sumele rulate şi profitul realizat de editurile din România. Fără un termen de comparaţie, mi s-ar fi părut nişte cifre înşiruite fără noimă. N-aş fi ştiut dacă sunt de bine ori de rău, tot ce aveam erau legendele despre românii care nu cumpără cărţi.
Ulterior, am fost informat despre sumele rulate şi profitul editurilor din Germania. Într-adevăr, nemţii sunt de vreo 4 ori mai numeroşi. Au şi venituri de vreo 7-8 ori mai mari. Dar nu putem explica doar prin asta diferenţele urieşeşti; puntea multiplilor de o sută agăţată între România şi Germania.
Şi atunci, de ce nu cumpără românii cărţi? Să fie vina editurilor? Posibil, dar într-un procent infim. Editurile româneşti apărute după ’90 nu au ştiut să atragă, să crească, să vândă. Indicatorii economici care au ghidat personalul editorial în economia socialistă nu au mai fost valabili. Dar cu problema asta s-au confruntat toate societăţile comerciale postdecembriste. Toate domeniile de activitate au fost spălate de avalanşa înnoirii capitaliste. De ce piaţa de carte nu s-a adaptat din mers, la fel ca restul?
Marea problemă nu se află la producător (editurile). Nici măcar la intermediari (librăriile). Am motive întemeiate să cred că falimentul pieţei de carte a fost provocat de consumatori. De apatia sau de absenţa lor.
Coincidenţa a făcut să cresc în societatea românească exact în perioada timidelor încercări de instaurare a democraţiei şi de tranziţie spre economia de piată. Sunt convins atunci când afirm că Foamea de carte nu poate exista simultan cu foamea de pâine
Nevoile primare, imediate şi dureroase primează în faţa nevoilor spirituale. Prin “foame de pâine” nu mă refer la sensul adlitteram al sintagmei. Da, a fost pâine. Da, au existat bani pentru majoritatea românilor să achiziţioneze măcar o carte per lună. Dar nu au făcut-o. Aruncaţi buimaci într-un sistem nou – al himerelor, al ambiţiilor şi al libertăţii – literatura a devenit ultima preocupare.
Nici nu se putea altfel. Toată lumea a pornit într-un galop nebun spre mormanul de bani; măcar siguranţă materială, dacă nu înavuţire. A venit noua epocă, cea a posibilităţilor, cea în care cu toţii aveam şansa să trăim ca vesticii atât de invidiaţi în filmele rulate pe video. A început vânătoarea celebrului “Să mă realizez în viaţă!”
Efectul: Am construit câteva vile de neam prost, am rulat câteva maşini germane la mâna a două şi a treia. Şi am reuşit “marea performanţă” de a ne mutila spiritual. Ne-am oprit şi dezmembrat toate motoraşele interne responsabile cu generarea spiritualităţii. Nu de alta, dar erau prea grele şi ne-ar fi împiedicat în galopul nostru nebun spre “M-am realizat în viaţă”.
Singura hrană pentru suflet a rămas vizitarea bisericii în ziua de Paşte. Dar am avut pâine. Şi salam. Şi blugi. Şi Mercedes, Audi, şi etaj la casa din câmp, fără facilităţi, dar măcar vopsită strident, să se vadă din avion.
Îmi amintesc, cu multe detalii bine conturate, perioada copilăriei. Atunci când aveam 14 ani, părăseam băncile gimnaziale pentru a deveni tânăr licean. Absolut toţi profesorii de la acea vreme, inclusiv cei de ştiinţe umaniste, ne sfătuiau pe tonuri augmentative să mergem la clasele de real. Într-o formulare aproximativă:
“Eşti băiat deştept, uite ce note mari! Păi nu e păcat să-ţi baţi joc de viitor şi să mergi la uman? Acolo se duc ăştia cu note mai mici. Du-te la mate-info. Ai note de mate-info tu, nu de uman. Păi ce vrei? Să mori de foame?”
Trendul s-a păstrat şi în liceu, sunt convins că există şi acum. Indiferent de pasiuni, dacă te duce o lecuţă capul, e musai să te faci inginer. Dar dintr-ăla pe IT, nu orice fel. Doar nu vrei să mori de foame. Profesorii, familia şi prietenii vor fi alături de tine pe lungul drum ingineresc al realizării în viaţă.
Şi atunci, să ne mai întrebăm o dată:
De ce ar cumpăra românii cărţi, atât timp cât nu sunt cărţi de specialitate?
Din perspectiva mea se vede altfel realitatea.
Incontestabil este ca piata de carte din Romania este la pamant, pe ultimul loc in Europa.
Motivele in opinea mea sunt insa altele. Romanii nu mai cumpara carte pentru ca acest produs a disparut din mintea lor. Inceptul cu incetul, de-alungul timpului cartea a devenit un produs tot mai nepopular si chiar plictisitor.
Pentru ca nu a reusit sa se impuna in fata altor produse efervescente de larg consum cum ar fi show-urile de divertisment sau telenovelele la TV. Timpul liber si atentia consumatorului au fost rapite si confiscate de o mass media agresiva si salbatica din punct de vedere al continutului.
Goana dupa placere si divertisment ieftin, premestecat si superficial nu a avut nicio limita si nu a intampinat niciun obstacol.
Diversificarea ofertei pe piata de divertisment a dus la marginalizarea cartii.
Principalii responsabili pentru acest lucru sunt insa jucatorii de pe piata de carte si anume editurile si librariile, adica producatorii si comerciantii de carte din Romania. Pentru ca ei au pierdut trenul care ducea spre echilibrarea ofertei informationale (si de divertisment) in societatea romaneasca.
Ei nu au reusit sa inteleaga ce se intampla in Romania dupa 89 sau daca au stiut nu au avut nicio strategie de a contracara lipsa de interes tot mai mare fata de carte.
Ceea ce descrii tu in articol este doar partial adevarat. Da, lumea imediat dupa revolutie gonea dupa placeri si realizari materiale, pentru ca aveau un dor nebun de capitalism, de tot ceea ce inseamna proprietate si libertate personala si nu exista in comunism.
Insa si cartea facea parte din normalitatea si preocuparile cetateanului capitalist. De ce nu a preluat romanul si interesul mare pentru carte de la capitalisti?
Daca romanul dorea sa traiasca ca neamtul trebuia sa tanjeasca nu numai dupa Mercedes, o casa mare si excursii exotice ci si dupa carti de calitate. Pentru ca nemtii au avut si mai au inca o legatura foarte stransa cu cititul si cartea in general, in ciuda ofertei informationale gigantice a internetului si oferta bogata si diversificata a emisiunilor TV…
Cine au fost insa editorii romani la vremea aceea? Cum arata piata de carte imediat dupa 89 in Romania? Cine au fost si ce au inteles jucatorii pietii din tot ce s-a intamplat in ultimii 25 de ani in Romania?
Aceste sunt intrebarile pe care trebuie sa ni le punem pentru a intelege fenomenul. Este simplu sa spui ca consumatorii nu au mai cumparat carti avand alte interese si nevoi. In realitate interesele si nevoile oamenilor sunt influentate foarte mult de produsele si serviciile de larg consum existente in economia de piata. Intr-un capitalism functional, nevoile primare ale oamenilor se exploateaza la maxim. Iar nevoia de povesti, de fictiune, de informatie in general, a existat intotdeauna la romani.
Societatea romaneasca nu putea sa absoarba chiar tot in perioada anilor ’90. Cand a venit randul pentru “o legatura foarte stransa cu cititul si cartea in general”, nu a mai existat loc, timp, dispozitie.
Era normal ca nevoie primare, imediate si concrete sa aiba prioritate in fata nevoilor spirituale.
Socul transformarii a fost intr-atat de puternic in cazul nostru, incat am sfarsit prin mutilarea la care m-am referit in articol.
Din cauza mutilarii spirituale au prins toate show-urile tv si satisfactiile usoare, imediate. Iar asta a facut cangrena sa avanseze. Am mers din rau in mai rau, timp de 25 de ani. Iar astazi, daca stai cateva zile intr-un oras de provincie (excludem primele 3-4 care sunt si centre universitare), vei simti in noile generatii gustul amar al viitorului: Indecenta, dezradacinarea, haosul din orice idee, lipsa identitatii, spaima (sau resemnarea), incapacitatea de a recunoaste binele. Copiii astia sunt prabusiti de pe alta planeta. Habar nu au ce a fost inainte de ei, prin ce taina s-a ajuns la ceea ce experimenteaza ei astazi. Sunt rupti de realitate, tocmai din cauza mutilarii spirituale si a divertismentului toxic ce a inlocuit cartea.
“Cine au fost insa editorii romani la vremea aceea?”
Pe unii s-ar putea sa ii stim. Pe restul ii putem afla, daca tinem neaparat. Dar ma indoiesc ca altii in locul lor ar fi facut o mult mai mare diferenta. Cu mici variatii de nuanta, tot asa am fi aratat.
Decadenta spirituala exista si in vest (in forme chiar mai evoluate), insa nu despre asta vorbim Dani.
Cartea nu inseamna automat spiritualitate. Cartea este in primul rand un produs de larg consum, ca shaworma sau berea. Sau smartphonul. Sau telenovelele. Sau hainele si accesorile. Sau jucariile de orice fel.
Faptul ca in Romania cartea a devenit un produs de nisa, elitista, se datoreaza celor care au stapanit piata de carte in Romania dupa 89 si pana astazi. In principiu sunt aceeasi playeri pe piata. Intelectuali, fost academicieni, functionari ai statului in invatamant: ei sunt cei care au omorat cartea ca produs, pentru ca au crezut – ca tine se pare – ca produsul presupune cultura spirituala si nu se cade sa produci si sa vinzi carti pentru decadenti si prosti.
Hary, orice presupune cititul clasic, pe foaie de hartie, este un produs de nisa. Iti mai aduci aminte cand am lansat ziarul Vocea din Castel acum doua veri?
A coincis cu deschiderea Castelului si au venit cateva sute de invitati. Pe multe mese s-a gasit ziarul Vocea din Castel. Gratis, trebuia doar sa il deschizi si sa citesti.
Cati au deschis si cati au citit? Am vazut doar doua persoane din sutele prezente. Si au renuntat dupa mai putin de 10 secunde. In rest, toate ziarele s-au transformat in coifuri si farfurii pentru mici 🙂
Cum poate fi cartea la noi un produs de larg consum, daca nici pentru un amarat de ziar nu avem rabdare cateva secunde?
Corect ce spui Dani, dar acest comportament are o cauza. Si despre aceasta cauza discutam.
Eu nu te contraziceam in privinta efectului…:)
Hmm, uite o discutie pe care ma tot indemn sa o incep si eu. Cred ca i-ar sade mai bine drept serial pentru ca nu doar “foamea de paine” impiedica romanii sa consume si alte delicatese, desi e un factor important.
Bine zici. Eu tot astept articolul tau pe aceeasi tema…:))
Pentru mine “foamea de paine” este un factor secundar, foarte aproape de a fi irelevant in contextul pietei de carte din Romania dupa 89.
Romanii nu se apropie de carti pentru ca au fost mutilati spiritual, au suferit mai multe mutatii genetice de-a lungul istoriei: credinta a fost inlocuita cu superstitia, placerea de a asculta muzica buna cu manele, dragostea pentru frumos cu placerea de a avea ceva mare, hidos ,nefunctional in mare parte( de ex prefera o casa de 300 mp urata si neutilizabila uneia mica dar cocheta).
Ex. personal: am colegi care, desi stau la bloc in apartamente sub 60 mp,imi explica cu patos ca nu voi avea destul spatiu intr-o casa de 100 mp.Am si o explicatie:desi nu cred ca se vor muta vreodata din apartamentele alea, visul lor este sa aiba o casa mare, masina 4×4(care consuma cat 3 masini normale in bucuresti si costa de 2 ori mai mult decat taxiul).
Cand vor incepe romanii sa citesca mai mult, sa aprecieze o carte si pentru cum a fost scrisa, dar si pentru calitatea printului, mirosul de cerneala, coperta, etc.? Atunci cand o sa fie mai putin fum de gratare pe langa paduri si o sa vedem oameni care merg la padure doar ca sa se plimbe desculti si sa contemple natura.
E un factor relevant in multe alte discutii, dar nu stiu daca are o pondere deosebita in dezbaterea pe tema cartilor.
Problema e ca nu poti sa educi pe stomacul gol, indiferent daca vrei sa propui cartea ca pe un produs sau ca pe un bun cultural. Cu omul care munceste pentru a subzista e greu sa dezbati cam orice, fie ca-i vorba despre carti, fie ca-i vorba despre “alimentatie sanatoasa”.
pana am scris eu comentariul, deja a reluat dani de 2-3 ori ideea ))))
zici ca sunteti frati…:)
krossfire,
“Problema e ca nu poti sa educi pe stomacul gol, indiferent daca vrei sa propui cartea ca pe un produs sau ca pe un bun cultural.”
Oricum ma bucur ca tu cel putin nu confunzi cartea cu un bun cultural care tine de spiritualitate cum o face Dani. Industria cartii nu este numai despre cultura, educatie si spiritualitate. Ci despre un business ca oricare altul. Cartea este un mediu clasic pentru a transporta o informatie la consumator. Dar si un obiect frumos, ceva care oamenii isi doresc sa-l stapaneasca, sa-l aibe in preajma lor.
Si totusi te contrazic cand spui ca nu poti sa educi pe stomacul gol. Stomacul are cu siguranta o legatura cu comportamentul cetateanului in calitate de consumator, insa i se da o prea mare importanta. Asa cum alti producatori reusesc sa vinda unui parlit un iphone de 500 de eur, ar trebuie sa fie posibil sa vinzi si cartile unui public sarac din punct de vedere material.
Motorul nu este starea materiala, foamea si saracia, ci dorinta individului de a consuma un produs si un serviciu, nevoie care este direct proportionala cu “sexapealul” pe care-l exercita un produs de larg consum asupra consumatorului.
” Cartea este un mediu clasic pentru a transporta o informatie la consumator. Dar si un obiect frumos, ceva care oamenii isi doresc sa-l stapaneasca, sa-l aibe in preajma lor.”
Asa este, daca s-ar tipari o carte cu coperti imbracate in piele, colturile intarite cu argint, de cateva mii de pagini A4,care sa contina mai toate povestile, basmele, poverstirile romanesti si cele mai frumoase povesti arabesti, indiene, germane, etc., fiecare basm cu imagini de calitate artistica si imprimare foarte buna, sunt dispus sa o cumpar.( stiu ca ar fi foarte scumpa, dar fac credit((.
O asemenea carte se poate lasa mostenire, si sigur toti copiii carora li se va citi seara din ea vor aprecia carte tiparita pe hartie si cand vor creste.
corbule…. cred la faza cu basmele romanesti ai cam dat gres, din pacate. din copilaria mea, nu-mi aduc aminte de cine stie ce capodopere in domeniul asta
“Problema e ca nu poti sa educi pe stomacul gol, indiferent daca vrei sa propui cartea ca pe un produs sau ca pe un bun cultural.”
sa inteleg ca inainte de ’89, toti cititorii erau numai chiaburi-capitalisti-imperilisti? 🙂
partea aia cu identificarea cu personajul dintr-o carte de aventuri, cu imaginarea lumii respective cred ca merge mai ales pe stomacul gol
Eu as cumpara carte in Romania, insa pur si simplu nu gasesxc nimic de calitate ( beletristica nu citesc, sorry ! )
Romanii sunt ramasi in urma cu vreo 50-80 de ani in urma lumii si sa cumpar cartile lor se numeste autosabotaj. As cumpara cu drag din Romania, insa nu exista. Prin urmare, cumpar enorm de pe Amazon, kindle format .
Eh, avem si produse de calitate. Exemplu:
http://www.edituradatagroup.ro/produs/draculas-kitchen-primele-taine/
Daca nu iti place beletristica, poti sa treci direct la partea a doua – cartea de bucate 🙂
Ce carti citesti, ce asteptari ai de la o carte?
Eu sunt convins ca gasesti si in Romania carti bune, problema principala este ca ti-ai format un anumit comportament, un reflex cand vine vorba despre achizitia de carti. De aceea folosesti Amazon ca sursa de cumparare.
Si acest lucru dovedeste ca in Romania piata de carte este haotica si primitiva din cauza playerilor existenti.
Nu avem nicio sursa de informare independenta despre cartile disponibile din Romania, nu exista niciunde un catalog al tuturor publicatiilor disponibile romanesti. De ce? Pentru ca fiecare player este pentru el si incearca sa-l combata pe celalalt. Primitivism crunt.
Asta nu inseamna insa ca in Romania nu ai gasi carti bune ci doar ca jucatorii de pe piata de carte nu sunt in stare sa ti le vanda.
Obisnuiam sa merg prin librarii, dar am renuntat. Nici pe saiturile editurilor romanesti nu mai intru de foarte mult timp. Am cautat pe la editurile romanesti , cartile autorilor de medicina orthomoleculara. Nu exista asa ceva. Le-am cumparat de pe Amazon : 200 de bucati.
Am cautat pe saiturile editurilor romanesti carti despre nutritie : n-am gasit decat prostii. Pana la urma, le-am cumparat tot de pe Amazon : cam 20 de bucati.
Am cautat carti de preistorie : singura care a meritat in limba romana a fost a lui Nicolae Densusianu si am gasit-o gratis pe web. In rest, numai gunopaie prin librarii.
Am cautat carti despre fenomenul OZN, dincolo de mainstream, insa nu am gasit nimic in librariile romanesti. O parte le-am cumparat de pe Amazon, alta parte le-am gasit gratis pe net. Ah, da ! O singura carte din acest domeniu merita luata in seama ( cea a lui Toni Victor Moldovan ), insa nu mai exista nici in librarii si nici pe saiturile editurilor. Am gasit-o gratis pe net.
E de la sine inteles ca as prefera sa citesc in limba romana, insa pur si simplu nu am ce ( beletristica nu citesc . Nici carti de bucate, thanks ! ) Pana cand editurile romanesti vor catadixi sa publice si altceva decat nimicuri, nu am alta solutie decat sa cumpar de pe Amazon.
Ai cautat prin librarii clasice de la noi carti despre medicina ortomoleculara? Pe bune? :))
Si dupa aceea despre nutritie, banuiesc ca tot ortomoleculara, ca de aceea ai gasit numai prostii la noi, sau?
Am dat cu gogu putin si am vazut ca si noi avem ceva specialisti in nutritie ortomoleculara, vezi Dr Albu Horatiu. Sigur a scris si carti. Ar fi de cautat dupa ele. De asemenea exista foarte probabil si carti traduse din alte limbi in romana. Dar cu siguranta nu le vei gasi pe nici un raft de librarie, niciunde in lume. Ci mai degraba in librariile online gen Amazon.
Si te mai intereseaza preistoria si OZNurile. Avem literatura tradusa in romana. Cacalau. Problema principala este ca sunt greu de gasit in librariile romanesti chiar si online, pentru ca nici una nu se incarca cu asa ceva. Motivul: piata de carte de la noi este primitiva.
In rest am ras cu pofta…:)
Eu nu sunt de acord ca nu foamea de hrană nu poate coexista alături de foamea de carte. Dimpotrivă! Înainte de ’89 una din foarte puținele bucurii ale românilor erau cărțile. Tata, de exemplu, a cumpărat o bibliotecă personală întreagă de la un neamț care urma să plece. A cumpărat tot ce vindea omul, fără să evalueze dacã sunt cărți “bune” sau ba. Probabil undeva aproape 500 de “bucăți”. Iar după ce le-a cumpărat le-a şi citit (probabil nu pe toate, dar 80%). Şi mama la fel. Şi apoi eu. Iar aici s-a rupt firul evoluției literare în familia noastră 🙂 Am luat toate cărțile cu mine la Timişoara, doar că le văd zilnic, le-am făcut bibliotecă frumoasă să îmi amintească de verile la Domaşnea când nu aveam nicio altă îndeletnicire decât cititul.
Ce povestesc eu aici nu e un caz particular. Prieteni şi cunoscuți de-ai părinților mei aveau cărțile ca ocupație principală, făceau schimburi, discutau despre cărți şi cumpărau ori de unde şi când se găseau. Şi le şi citeau!
Acum însă nu mă mai macină obsesia de a deține carte pe hârtie (ştiu, blasfemie!) când le pot cumpăra ebook să le am mereu cu mine.
PS: iar eu, ca cititor, întotdeauna citesc întâi sfârşitul. O fac de când mă ştiu 🙂
Aş spune că, dimpotrivă, nu foamea, ci “bunăstarea” îndepărtează oamenii de cărți.
Legat de acest aspect se poate spune multe. De exemplu ca in comunism nu exista nico alternativa la carte. Nevoia de povesti, fictiune si informare a cetateanului era deservita aproape exclusiv de carte.
Nu aveam internet, nici telenovele, nici emisiuni de divertisment la TV. Cartile erau singura fereastra catre lume. Da, toata lumea citea pe vremuri. In tramvai, in autobuz, in tren.
Astazi in Romania cartea este inlocuita aproape integral de internet si smartphone, in timp ce in vest acest lucru nu s-a inamplat. Cartea a supravietuit pe langa smartphone, intenet, TV etc.
Prin urmare este la fel de fals sa spunem ca saracia favorizeaza cititul cat este sa facem observatia ca bunastarea indeparteaza oamenii de la citit.
Cartea si cititul/cumparatul cartilor nu are treaba nici cu saracia nici cu bunastarea materiala a omului, ci cu modelele de comportament existente in societate, care modele in societatea de consum sunt dictate de catre industriile de profil, in cazul nostru de industria de carte.
Da, exact. Vorbeam de foame puțin metaforic. Era şi o foame ce ținea de nevoia de a umple timpul cu ceva. Însă nu contează ce fel de foame te împinge să citeşti ptr că cititul e ca un balsam, are nenumărate beneficii: de la dezvoltarea vocabularului până la dezvoltarea culturii generale şi relaxare, inducerea unei stări de bine etc etc.
”Eu nu sunt de acord ca nu foamea de hrană nu poate coexista alături de foamea de carte. Dimpotrivă! Înainte de ’89 una din foarte puținele bucurii ale românilor erau cărțile.”
Am fost si eu tentat de abordarea asta, dar m-am cam saturat sa ma raportez la trecut.
Si legat de inceputul unei carti cu sfarsitul, nimic nu mi se pare mai enervant decat un film care dupa 5 min zice:”6 months ago”…Asta nu-nseamna ca-ti declar razboi, ”vorbesc si eu ca opinia publica”(Brigada diverse,Dem Radulescu).
Pff, eu nu mă uit la niciun film fără să caut pe net sfârşitul :)))) nu aş rezista suspansului.
Mă, voi nu aţi înţeles ce am vrut să zic prin “foame de pâine” 🙂
Deşi am explicat “Prin foame de pâine nu mă refer la sensul adlitteram al sintagmei. Da, a fost pâine.”
Nu e vorba de lipsa hranei! Nu e vorba de sărăcie lucie care te împiedică să cumperi cărţi.
Mă refer la foamea de succes material facil şi imediat. Românul clasic, crescut şi educat “cu foamea-n gât”. Cel care prin educaţie şi particularităţi socio-culturale a pornit în viaţă croit SĂ FACĂ BANI. No Matter What. Foamea de pâine a fost sperietoarea care l-a ţinut într-un galop continuu spre grămăjoara de bani. Şi nimic altceva. Despre asta este vorba.
Ce legătură are asta cu perioada comunistă?! În comunism totul era de un calm sinistru. Sardine congelate pe buza aisbergului, aşteptând răsăritul. Eu vorbesc despre ce s-a întâmplat după răsărit, nu despre criogenie.
Dani, nici noi nu ne refeream la foame de paine ad literam.
Insa goana aceasta postdecembrista dupa impliniri materiale no matter what, izvoreste din perioada comunista, cand nu exista o economie libera de piata, cand nu aveai voie sa faci afaceri in nume personal, nici sa detii valuta sau proprietati… Au fost niste frustrari izvorite din dorinte oprimate care dupa revolutie s-au transformat in oportunitati obsesive pentru foarte multi oameni.
Ideea este ca nu acest curent a dus la disparitia cartii din mintea oamenilor. Ci mai degraba modul in care s-a facut privatizarea editurilor si librariilor de stat. Piata de carte a ajuns sa fie controlata in mare parte de intelectuali si academicieni fosti functionari de stat care nu au avut nicio idee despre cum ar trebui sa functioneze o piata de carte, intro economie de piata libera.
Nu faptul ca nu au stiut si nu au fost pregatiti la inceput a fost problema, nimeni nu avea cum sa aiba experienta in anii 90, ci faptul ca nu au invatat nimic in toti anii acestia. Au reusit performanta sa distruga mai mult decat sa cladeasca, ajungand in cele din urma sa arate rezignati cu degetul pe factori externi: Internetul e de vina, si TVul si lipsa de educatie si cultura a romanilor.
Ar fi un moment bun ca piata de carte sa renasca, insa pentru asta este nevoie de investitori seriosi si de antreprenori experimentati, care sa puna bazele unui nou inceput.
OK, luat la cunostinta ca ai ras cu pofta. Probabil ca si editurile romanesti tot razand isi pierd clientii de nisa, din cauza ca editeaza doar gunoaie ( Albu Horatiu included ) pe domeniile de nisa, fortand cititorii sa cumpere din strainatate, ca asta e.
Ideea nu era sa ma contrazic cu tine, nici sa te fac sa vezi lucrurile ca mine, ci doar sa iti spun ca mai exista un motiv bine intemeiat pentru care editurile romanesti pierd clienti. E simplu : daca romanii nu publica informatii de calitate, ma duc si cumpar de la cei care publica ( desi voi plati mai mult pentru asta ).
Nici nu ai de ce sa te contrazici cu mine, pentru ca sustin acelasi lucru…:) Fix asta sustin si eu. Piata de carte e varza pentru ca producatorii si comerciantii de carte in Romania sunt varza.
Eu radeam cu pofta de faptul ca ai avut ambitia sa te duci in librarii sa cauti carti despre medicina ortomoleculara. Deja mi te imaginam intreband pe o pipita din asta din Carturesti despre medicina ortomoleculara. :)))
Ce-i drept, n-am avut curaj sa intreb in librarii. Dar am intrrebat pe Facebook cine e amator sa cumpere cartile cu mine de pe Amazon si sa impartim costurile. Am gasit oameni complet necunoscuti, agatati de pe tot felul de grupuride pe Facebook si care au avut incredere sa cumpere cu mine, un necunoscut, cartile : ne-a costat in jur de 1 dolar de fiecare. Oamenii mi-au trimis banii in Pay Pal, eu le-am trimis cartea pe email, convertita din Kindle in Pdf : toata lumea fericita.
Concluzia mea : exista in Romania oameni interesati sa cumpere carti din domenii de nisa. Pacat ca editurile tiparesc numai mizerii din domeniile respective !
Hary: Raspund intarziat – In esenta, nu pot sa nu-ti dau dreptate, dar asta mi se pare deja un “pas 2” din punct de vedere al marketingului cultural. Vorbim deja despre nivelul la care poti crea nevoi, pentru ca exista o piata pentru astfel de mutari. Noi suntem inca la “pasul 1”, ala in care nu ne prindem ca, pentru a citi cartea, omul trebuie sa cumpere cartea 🙂