Pentru mine Bookfestul a fost o surpriză plăcută. M-au impresionat vizitatorii, în special ai noştri, curioşi neobosiţi care au mişunat prin pavilioanele destinate expoziţiei de carte. Şi nu-i lucru neglijabil atunci când concurezi cu expoziţia de căţei, pisoci şi alte pufoşenii. Să nu mai zic de Bianca Drăguşanu, echipată în mireasă şi expusă în pavilionul principal.
Copleşită de atât citit şi alergat, o doamnă trecută de a doua tinereţe îşi face cuib în pavilionul nostru, privind scânteietor spre un colţ. Era genul de femeie învăţată cu galanterii. Deşi fermitatea formelor pierduse lupta cu gravitaţia, păstra o eleganţă aparte. Încă suplă, cu o dinamică de pumă şireată, zâmbet luminos şi aură de “vino-ncoa”.
În colţul care a reuşit să-i însenineze faţa se află dozatorul nostru de bere Terapia. Văzându-mă echipat mai sport şi ţopăind vesel printre scaune, puma zâmbăreaţă mă abordează:
– Ah, ce ar merge acum o bere din asta bună de-a voastră. Se poate?
– Sigur. Doriţi Gold sau Platin?
Din tăcerea înseninatei mi-am dat seama că “bere din asta bună de-a voastră” s-a dorit a fi o formă de politeţe, nu semn că dânsa ar fi familiarizată cu Terapia. Nu-i bai, mă adaptez situaţiei.
– Gold este berea blondă, iar Platin, albă. Cea blondă este făcută din…
– Da, una din aceea nefiltrată aş vrea!
– Ambele sunt nefiltrate şi nepasteurizate. Diferenţa este că Goldul..
– Dar să fie caldă. Aveţi şi caldă, nu?
– ???
– Da, că eu am o problemă şi nu pot rece.
Deja mă simţeam încolţit. Toate atuurile mele concentrate în explicaţii despre malţul de grâu, malţul de orzoaică, partea feminină a hameiului, toate strivite sub intoleranţa la rece.
“Nu avem caldă”
Da, am spus-o direct. M-a durut să mutilez superbul zâmbet de felină într-o grimasă acră. Dar am spus-o!
– Off, ar fi fost bună mai caldă. Dar care este mai dulce?
– Ăăă, nu prea sunt dulci. Ambele au un gust uşurel amărui.
– Hahaha, da. Asta mă gândeam şi eu. Dar totuşi, care este mai dulce? Aş prefera una dulce.
De data asta nu eram doar încolţit. Îmi luasem croşeul în plin, pupasem podeaua şi auzeam numărătoarea arbitrului.
– Goldul este mai apropiat la gust de berea clasică. Ăăăm, Platin, pe de altă parte, are o aromă mai delicată, mai..
Şi am tăcut. Îi citeam în ochi deziluzia, plictisul. Nimic din ce auzea nu părea să îi ridice vreun firicel de interes.
Aş fi trimis-o în mod grosolan să îşi cumpere un ceai cald şi dulce. Asta dacă nu eram deja knock-out, dizolvat în neputinţă, înghiţit şi regurgitat de femeia fatală. Exact când începusem să cred că am prins ceva din taina berii.
You know nothing, Dani Corban!
In asemenea situatii (cand cineva nu cunoaste Terapia) oferi un jumate de pahar de Platin si un alt jumate de pahar de Gold, lasi “subiectul” sa guste din ambele si abia dupa aceea intri in vorba cu el.
Intrebi care-i place mai mult si explici diferenta dintre ele.
da, dar sa nu umblam cu jumatati de masura, gustam cate-un pahar intreg.))In cazul meu a fost nevoie de mai multe pahare….
Da, dar tu nu ai fost indecis si nici fudul. 🙂