Turismul românesc şi capsula timpului

IMG_8479800pxStaţiunea Venus, septembrie 2016: Hoteluri cu forme şi dimensiuni comuniste, restaurante cu miros de cantină studenţească, în care se încing hore şi sârbe – toate lipite de buzele unui drum cocoşat. Am crezut că am intrat într-o capsulă a timpului, îndosariat lângă fotografiile îngălbenite şi filmele trase pe litoral în Epoca de Aur.

Singura diferenţă: aglomeraţia, senzaţia de asfixiere subită. Cele două trotuare au fost transformate (oficial sau nu) în parcări pentru hidoasele hoteluri, injust împopoţonate cu trei, patru sau cinci stele. Drept urmare, pietonii se deplasează laolaltă cu şoferii, vizitii, acordeoniştii, porumbarii şi clătitarii.

O ciorbă de oameni şi animale, mai aromată decât aburii îmbârligaţi cu silă între autoserviri.
Continue reading

Iarba verde din Neptun

IMG_0982Noaptea în Neptun mi-a adus pui de rădaşcă şi un miros dulceag de cal spoit în baligă. Pe străzile întunecate şi reci circulă zeci de caleşti. Albe, cu luciu de nou, săltând pe arcuri fundurile negricioşilor rotofei.

Un porumb fiert, o maşinuţă cu fisă trosnind din încheieturile jupuite. Cupluri anoste plutind legănat pe alei. Par fantomele unor marinari beţi, alungate din mormintele mării.

Totul transpiră comunism. De la hotelurile colţuroase, cu balcoane kitschoase şi var îngălbenit, până la băncuţa de lângă parcul buruienos. Pe spătarul de tablă verzuie a uitat cineva o batistă. Îi simt usturător naftalina până în alveolele plămânilor.
Continue reading