Ai ceva de zis?
Reţeta asta trebuie să aibă ceva rădăcini antice. Pe vremea când strămoşii dacilor (atlantienii) îşi plăteau războinicii în peşte şi sare.
Nu ştiu cum se găteşte somnul în sare. Dar o să vă arăt cum l-am gătit noi. Şi a ieşit perfect.
Am construit o moviliţă de sare în jurul somnului. Maluri înalte de cărbuni, brichete frumos mirositoare.
De cinci zile am luat arta bucătăritului în serios. I-am pregătit lui Vlad cele mai scârbavnice bizare zemuri cunoscute de un almanah gastronomic – supe şi ciorbe ardeleneşti.
Am trecut peste chinuitoarea dilemă “Cum să gătesc aşa ceva?” uitându-mă la Vlad şi realizând că dracul lui e şi mai negru – “Cum să pozez aşa ceva?!”
Ca orice bucătar respectabil, am gustat în continuu din toate ingredientele, asta pe lângă cele 3 mese strașnice ale zilei. Ardelenii au obiceiul să pună în ciorbe tot ce găsesc prin cămară. Aştept să mă transform într-un porcuşor rotofei în cel mult o săptămână.
Astea sunt ingredientele folosite la singura ciorbă care a reuşit să treacă arcul Carpaţilor, fără să usuce nasurile şi papilele neardeleneşti:
Se încăpățânează să crească în vânt și ploaie și rece, se coc greu și adună în timpul ăsta toată aroma muntelui. Acrișori tare când soarele nu iese destul de des, cum s-a întâmplat anul ăsta, dulce-acrișori când norii sunt mai scumpi la vedere.
Pe-aici, prin Bucovina, se aruncă o mână de fragi proaspăt culeși de pe crestele împădurite pe-o lingură mare de smântână grasă și lângă se taie un colț de mămăligă caldă.
Acu, că ne-am domnit, smântâna n-o mai luăm direct din ulcică, ba o mai facem și frișcă cu zahăr, iar de mămăligă nu ne atingem că ne-ajung numai fragii…
