De cinci zile am luat arta bucătăritului în serios. I-am pregătit lui Vlad cele mai scârbavnice bizare zemuri cunoscute de un almanah gastronomic – supe şi ciorbe ardeleneşti.
Am trecut peste chinuitoarea dilemă “Cum să gătesc aşa ceva?” uitându-mă la Vlad şi realizând că dracul lui e şi mai negru – “Cum să pozez aşa ceva?!”
Ca orice bucătar respectabil, am gustat în continuu din toate ingredientele, asta pe lângă cele 3 mese strașnice ale zilei. Ardelenii au obiceiul să pună în ciorbe tot ce găsesc prin cămară. Aştept să mă transform într-un porcuşor rotofei în cel mult o săptămână.
Astea sunt ingredientele folosite la singura ciorbă care a reuşit să treacă arcul Carpaţilor, fără să usuce nasurile şi papilele neardeleneşti:
Da, ciorba de fasole cu ciolan afumat a ieşit pe placul tuturor. Ar fi fost şi mai bună, dacă aveam libertatea să mă abat un picuţ de la reţeta originală.
În rest, Dumnezeu ardelenesc cu mila! Supă de mere în care pluteau ceva cubuleţe de mânzat şi rădăcinoase. Dulce să te bage-n diabet. Socot că asta a mâncat şi regele din “Sarea în bucate”.
Totuşi, nu gustul m-a speriat cât hidoşenia. Ziceai că a dat cineva peste o turmă de şobolani otrăviţi care şi-au vărsat maţele. A strâns tot – blăniţe mânjite, zemuri borâte, lăbuţe topite, maţe opărite – a pus într-un tuci si a garnisit cu rahat de porumbel.
Când am crezut că mai rău nu se poate, am descoperit ciorba de salată. Se începe cu un kilogram de salată verde, proaspăt culeasă din grădina ursului. Asta înseamnă vreo 8-9 tufe sănătoase. Sună fresh, nu? Şi în acelaşi timp neverosimil: Ha, ardelenii şi salatele!
Peste kilogramul de verdeaţă fresh se adaugă cârnaţi de purcel (graşi şi afumaţi), slănină afumată ardeleneşte, smântână, zer, lapte prins şi… o omletă din patru ouă. Să fie!
Asta-i ciorba ce-am poftit. Să fie masa bogată şi fala cât mai mare!
Cred că reţeta originală avea şi un kil de caş, dar s-a pierdut informaţia peste secole.
*
Am şi o veste bună: Sfinte Polonic, am terminat capitolul de supe şi ciorbe!
Urmează minunile sfârâite pe grătar. Urmează răsfăţul.
Din balconul meu se vede brâul munţilor. Brazi semeţi şi ninşi, împunşi de o turlă infinită în adâncimea nopţii. Aburii Dornei îi încolăcesc neţărmurirea – Miroase a fag ars, a tuci fierbinte, a seu şi vin învolburat în ulcele.
Mi-i somn. Ce nalt îi telul! Şi tuciul, ce adânc!
Gătesc. Mănânc si gătesc. Mănânc!
ardelenii stiu sa gateasca un singur lucru:palinca
Sunt ok şi la slană 😀
Asta se intampla cand un moldovean si oltean incearca sa descopere tainele bucatariei ardenelesti 🙂
Da, da, la ciorbele cu poame și fân sunt chiar de nedeslușit.
Hai, că aia de visine rece cu smântână dulce plutind alene deasupra are noimă, la Gyula românii din Ungaria o fac minunat. Decât că, vorba ceea, nu-i prea clar statutul de supoasă pe plaiuri mioritice, unde e taxată de compot dres!
La aia cu salată v-au păcălit… Trebuie să veniți la mine să vedeti cum se face. Numai să mă anuntati înainte, să dau temă acasă 🙂