Votezi? Ești angajat!

Se duce omu să facă treabă:

Când dă interviu pentru portar, se întâmplă asta:

Trebuie să stai la poartă, să ridici bariera după ce ți se prezintă legitimația de acces, să faci o dată la două ore tură în perimetru și dacă vezi ceva suspect să suni la intervenții. Ai înțeles?

Da, dom’le.

Bun. Cazier ai? Probleme medicale? Cu ochii cum stai? Frică de fantome, că-i tură de noapte?

Păi stați să vedeți că…

Îmi pare rău, omule, vreau să dorm liniștit, nu pot să las depozitul ăla pe mâna oricui.

 

Când dă interviu pentru catedră, se întâmplă asta:

Predai fizică la cinci-opt, ai trei clase cu o oră pe săptămână și una cu Continue reading

Prostia, boală grea

becali-bolnav10 august 2015 – “Astra Giurgiu va fi noua campioană a României la fotbal.” (LINK)
6 martie 2016 – “Astra Giurgiu va fi un fel de Leicester City – Căţelandrul sănătos într-o cursă de gheparzi șchiopi.” (LINK)

3 mai 2016 – Astra Giurgiu şi Leicester City sunt noile campioane. Şi au câştigat lejer, cu două etape înainte de final.

De remarcat, pe lângă valorosul meu har prevestitor, câteva bizarerii oferite de circul fotbalistic:

Claudio Ranieri este geniul care a preluat Leicester, o echipă sfrijită, chinuită de gândul retrogradării, şi a făcut-o campioană. Într-un singur sezon. Înainte de Leicester, a fost selecţionerul Greciei şi a cunoscut ruşinea absolută: Înfrângeri acasă şi în deplasare cu amatorii din Feroe.

Ultimele trei campionate în România au fost câştigate cu patronii la puşcărie.
Singura asemănare între noi şi englezi – Demonstraţia că banii nu te scapă de prostie. Oricât de mulţi ar fi, prostia va învinge.
Continue reading

De ce mă lupt cu toți proștii pe net?

Clasa a noua sau a zecea, petrecere de crăciun/revelion să fi fost? Sala aranjată la alt liceu, toți veneam cu chestii de pe-acasă ca furnicile la mușuroi.

Eu aveam o tavă cu două rulade și niște prăjituri bune bune iar colegul de bancă avea și el mâinile ocupate cu altă tavă plină cu d-ale gurii. Cum mergeam noi viteji prin îngheț (eram trei dar al treilea e un fel de Houdini și nu prezintă greutate în povestire), un pic înainte să ajungem, pe-o uliță lăturalnică, intrăm într-o ambuscadă.

În termeni războinici ambuscada e o situație în care forța inamică te depășește substanțial numeric și are și avantajul unei poziții superioare. În cazul nostru ambuscada era un singur individ, postat în mijlocul străzii.

A treia furnică a dispărut pur și simplu la vederea dușmanului, nici până acum nu știm pe unde, iar noi doi am rămas pe loc, cu tăvile pline în brațe și frigul mușcându-ne de urechi.

Individul era monstruos. Vopsit pe față cu tăciune din sobele iadului, c-o blană de fiară pe umeri și colți de urs coborâți pe frunte, c-o bâtă noduroasă bătută ritmic pe gheață pentru efect, era cu un cap mai înalt decât amândoi. Continue reading

Cel mai enervant lucru la politicienii hoți

Dacă i-ai auzit vreodată vorbele lui Vântu, știi cam ce e prin capul paraziților ăștia care-au supt averi imense din banul public – au făcut-o pentru că sunt mult mai deștepți decât restul, genii ale speculei, atinși de IQ-uri sclipitoare. Și-apoi îl auzi spunând cum în loc să aducă țigări cu portbagajul de dacie aducea cu tirurile. GENIU, BĂ, GENIU!

Ăsta e cel mai enervant lucru la mogulii ăștia: că-s proști de put. Că ăștia proști și cu tupeu au făcut munți de bani și au făcut praf startul economic al țării după revoluție. Că nu le-a trebuit decât să mute furtul ăla de croitoreasă, care-și mai punea un chilot pe ea când ieșea din fabrică, la un nivel mai mare. Când toți umblau după bani, toți se transformaseră în capitaliști peste noapte, nu-ți trebuia nici un gram de viclenie să treci ca prin unt de organele statului. Doar să le lași și lor un chilot, atât.

Astea-s presupuneri, invidiosule! Or fi, dar sunt confirmate de comportamentul acestor geniali după ce Continue reading

Lua-v-ar dracu de oameni buni!

La așa un titlu porțile iadului se deschid fulgerător, de să sară din balamale… însă chiar m-am săturat de oamenii ăștia buni până în gât și nu pentru că aș fi alergic la omenie ci pentru că, de parcă n-ar fi de-ajuns de distrusă, au stricat încă un lucru la țara asta.

Vorbesc de sfinții ce merg printre noi, ăștia de aruncă cu gologani spre mâinile întinse, hrănindu-se cu privirea de recunoștință falsă a cerșetorului și umflându-și pieptul când simt admirația celor din jur pentru așa om adevărat. Să le pun zgărzi sub tensiune și de fiecare dată când dau la cerșetori vreun ban să le sară smalțul de pe dinți de la șocuri electrice , atunci da, ar merita admirați. Continue reading