2 pentru Romania – Cei doi candidați văzuți prin obiectivul camerei, ochii familiei și vecinilor, în două documentare de o oră lungime. Departe de a mă da pe spate calitatea și profunzimea lor, mă gândesc ca valul admirativ ce le descrie drept documentare eveniment vine din două motive.

Primul ar fi că media românească este atât de jegoasă și de compromisă politic încât o apariția unei producții curate e într-adevăr un eveniment.

Al doilea ar fi că fiecare se bucură și vede ce vrea în materialele astea.

Susținătorii lui Ponta văd un băiat tânăr, capabil și înfipt de mic, cu o ascensiune rapidă și pe deplin meritată. Ceilalți văd un parvenit clasic, oportunist fără scrupule care s-a folosit de politică pentru a ajunge mai repede și mai sus decât ar fi putut-o face prin meserie.

Susținătorii lui Iohannis văd un om serios, gospodar, cumpătat, care a făcut bine tot ce și-a propus să facă, respectat de toți cei care îl cunosc și decorat de nemți. Un om intrat în politică nu ca să ajungă sus ci ca să facă treabă. Ceilalți îl văd un molâu, bun de primar dar fără vână de politician, fără emoție, fără suflet, un robot antipatic.

De reținut ca amândoi aveau succes la femei, unul din postura de macho activ dus la discotecă să agațe, celălalt reținut dar arătos ca o stea de cinema la care veneau gagicile singure.