Ajung în seara asta la Moşu, locul cu a mai bună clătita bucătarului din Bucureşti.
Toţi clienţii se mutaseră, de voie, de nevoie, la mesele din spate ori chiar în spaţiul acoperit (ăla spurcat unde nu se fumează). Unde vedeţi scaunele goale, de la mine până-n gard, tocmai îşi dăduse în stambă un spân durduliu pe la vreo şaizeci de primăveri. Beat rangă, evident.
S-au chinuit sărmanii angajaţi aproape o oră să-l calmeze, să-l îmbuneze, să-i arate izbăvitorul drum spre veceul din spatele casei. Eh, când s-a pus durduliul în patru copite pe masă şi a început să ragă măgăreşte, n-au mai rezistat.
Continue reading
