Panarame și maidane

Trei derbiuri am urmărit în weekend: Borussia – Bayern, Milan – Juventus și Dinamo – Steaua.

Cu două săptămâni înainte să apară poza de mai sus, l-am auzit pe Becali, în direct la Digi: “Vorbesc acum cu fina și se rezolvă, da? Ea, săraca, i-a lăsat pe alții să se ocupe. Dar acum sun la fina și… băhăhăhă, când te sună nașul tău e altceva, vedeți?”

În timp ce pe Westfalenstadion se juca cel mai spectaculos meci al toamnei, noi fierbeam în mister și anxietate: Oare ce-au rezolvat Nașul Becali și Fina Firea?
Totul a decurs normal, balerinii noștri au țopăit pe fundul lacului, într-un libret de Berekovski.
Continue reading

Stupizenia unei industrii de miliarde

Real Madrid – juventus 1-3, după 3-0 în tur pentru Real. Calificare pentru spanioli cu scorul general de 4-3 și cel mai mare scandal fotbalistic de la celebrul Barcelona – PSG 6-1. De data asta, parcă și mai zgomotos, mai vulgar, cu zeci de fotbaliști și antrenori sărind la gâtul arbitrului. Atunci când stropii veninului sar din presă în teren, când superstaruri direct implicate în fenomen înșfacă topoare și tridente incandescente, poate că am depășit măsura.

Vorbim despre o industrie de sute de miliarde de euro, despre mii de specialiști, tehnologii revoluționare aplicate în medicina sportivă, în echipament, în organizarea și transmiterea meciurilor. Dar ne punem poalele-n cap, ca ultima țață isterică, pentru că ne-a furat arbitrul. Dincolo de miliarde și tehnologii, decizia finală o ia un nene care estimează la ochi, de la zeci de metri, printre căpățâni și craci.
O fi un semn că sportul ăsta trebuie să pută a primitivism, indiferent de investiții și progres tehnologic?

Și nu asistența video, înlocuirea arbitrului cu automatoni sau întreruperea jocului câteva minute la fiecare fază “discutabilă” ar fi soluții. Marea problemă a fotbalului este calitatea umană a celor implicați în fenomen. NU EXISTĂ pe planetă sport mai îngălat, grobieni mai nesuferiți decât fotbaliștii. Continue reading