Strofa de joi

“Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.”

#islamizareaeuropei
#lamultiani

Strofa de joi – Ediţie specială

poza2015 ierni născute şi înmormântate în ieslea Nazaretului. Maternitatea şi cripta rugilor, a plânsetelor şi a fericirilor. Toate exalaţiile emanate din fânul jilav, muiat în placentă, în viaţă. Ridicate din iesle, răstignite, îngropate sub pale de fân viu şi din nou înălţate. Pure şi destoinice, ecouri contopite timp de 2015 ierni într-o singură voce.

Vocea noastră, de astăzi. În ea purtăm sânge, lacrimi, vinuri, lauri şi ghimpi, săbii şi cruci; toate ecourile străbunilor ne pătrund, doar pentru a se contopi cu ale urmaşilor.

La mulţi ani! E sărbătoare, e aniversare, am adus dar: Ecoul meu de petrecere, ofranda adusă Vocii.
Continue reading

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

“Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

[…]

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!”

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati:

“Te mistuie iubirea? Credeai că-i o păpuşă,
Să-ţi faci un joc cu toane, ca în copilărie.
Când ea-ţi cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi făr’ de cenuşă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii,
Înflăcăratu-i spirit, urgie, le consumă;
Îşi cată-n noi duh geamăn… şi, de-l îmbii cu humă,
Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii…
Te ispiteşte jindul să-mbraci şi fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?
Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte…
Căci ea, ca să pătrundă, îţi sparge-alcătuirea,
Preface în genune lăuntrul tău, anume
Ca să încapă-acolo, cu ea, întreaga lume.”

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

Nimeni n’avea ceea ce el avea:
superba lui trufie
și elefanții
și labele lor sfărâmând vertebrele
acestor Alpi albiți de spaimă.

Călca, de- abia să se audă, peste stânci
și s’auzea în lună, și
nimeni nu mai văzuse trâmbițele
de piatră ondulândă ale acestor fiare.

Și n’au învins.

Strofa de joi

Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.

Aripi mari te duc în zbor
Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.

Nu mai pui nădejdii frâu,
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
Şi de codri fără capăt.

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

“Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.”

Strofa de joi

Culese de mine:

Şi când te-a-nhămat stăpânul la un car cu osia strâmbă,
La galop brăzdat-ai cercuri, despicat de biciul rece.
Nu ai vrut să urci spre ceruri, colăcindu-ţi limba-n trâmbă,
Să îţi treci prin sită gândul şi să bei licoarea pură,
Fără glasuri, inimi, feţe?

Armăsar cu ţepi în coamă, sfarmă-ţi între fălci zăbala!
Să zburăm târând genunchii peste norii fără chip
Să ne lepădam de bube, jupuind fâşii din pielea
Îmbâcsită-n colbul luncii unde-ţi bei de ciudă fierea
În mocirlă priponit.

Strofa de joi

Ideea Tatianei (aka anatati) merge mai departe. “Strofa de joi”, prima propunere din categoria “Comentatorii au talent”.
Despre ce e vorba mai exact? În fiecare joi, vom dedica un articol nou în care cititorii pot comenta (în 3 cuvinte) o strofă compusă de alţi cititori sau culeasă.

aka anatati se va ocupa de această rubrică. Sau cel puţin asta era intenţia ieri pe la prânz. Şi cum orice început este greu, eu voi face primul pas. Dar ea mi-a spus unde să calc.
Vă prezint strofa culeasă de aka anatati:

“Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.”