1920: Expresionismul german în cinematografie

1920: Cabinetul Dr. Caligari (Das Cabinet des Dr. Caligari) – un film tulburător a cărui tărie exală și datorită mijloacelor tehnice primitive. Pe vremea când cinematografia nu avansase în era “Mură-n gură”, imaginația privitorului încă avea puls. O poveste cu ilustrații și muzică, forme și culori care îti bagă frigul în măduva oaselor, mutrele actorilor, permanent torturate de spaimă.

1922: Nosferatu – La 25 de ani după Dracula lui Bram Stoker, apare primul vampir în cinematografie. Nosferatu nu are dinții vampirului hollywoodian, crescuți în dreptul caninilor. Configurația bucală este de tip rozător, nu carnivor, doi dinți subțiri și ascuțiți crescând peste incisivii centrali superiori. Nosferatu călătorește împreună cu alte rozătoare, suge sânge și răspândește ciuma în Europa. Da, cinefilii mai puțin informați ai anilor ’20 au rămas cu impresia că Moartea Neagră (ciuma bubonică) a venit din Transilvania.
Continue reading

Fotografiind trecuturi eterne

Cireșarii, serial ecranizând primele două volume ale operei lui Constantin Chiriță, regizat de Andrei Blaier. Că tot mi-a redeschis Simona apetența pentru nostalgic. În privința aceasta, am învățat în ultima vreme să privesc nostalgia nu cu regret, ci cu venerația ochiului care se bucură la realizări epocale (ca să scârțâi puțin a limbaj de lemn).

Pelicula e de un alb-negru atât de convingător în ceea ce înseamnă încadrarea privitorului în peisajul acelor vremuri că aproape îți simți trecutul curgând prin capilare. Orășelul vechi de provincie (cel de baștină, locul cireșarilor nefiind specificat de către autor) te găzduiește cu evocări pregnante, cum rar le mai găsești pe vreo uliță anacronică.
Continue reading