Șah la mirare

M-am uitat zilele astea la Terminator Genesys, un alt film dintr-o serie care pentru mine și-a pierdut zvâcul de multă vreme. Într-una din sevențe, terminatorul negativ principal iese pe stradă în flăcări, apoi se stinge în ceva de culoarea grafitului și imediat își revine la forma umană.

La câțiva metri în spate, niște trecători se uitau interziși la mersul calm al ăstuia în timpul transformării de care vorbeam. Și mă gândeam cum că, dacă aș vedea eu, colegii de generație și mai ales cei ce vin din urmă, așa ceva ne-am uita imediat în jur, să reperăm unde-s camerele de filmat. Continue reading

Cum văd eu filmele

Eu văd filmele la fel cum mănânc din farfurie. Și pentru că se întâmplă câteodată să zic pe-aici că Expandables 2 e foarte foarte bun dar Birdman nu m-a impresionat peste măsură și voi să mă credeți tâmpit, a venit momentul unor explicații.

Consum munți de filme și seriale, de când mă știu. Sunt printre fericiții care l-au văzut pe Jackie Chan și Arnold pe vremea comuniștilor, printre maniacii care au vreo 20 de seriale constant în playlist și pentru care un film reușit este o sărbătoare. Nu am o nișă preferată și mă uit la absolut orice fel de film urmăribil.

1. Zero snobism. Nu numai că n-am suferit niciodată așa ceva dar nu prea-l înghit nici la alții. De asta vă spuneam că văd filmele la fel cum mănânc. Dacă intru într-un restaurant de prin Bucovina și cer o tochitură sau niște cartofi prăjiți și-mi aduc băieții o tochitură excelentă, eu o să fiu deplin mulțumit și-o să zic că bucătarul de acolo e foarte bun.

Dacă mă duc la un restaurant de nșpe stele și comand prepeliță cu trufe și miez de sepie, iar Continue reading

Edge of tomorrow cu Tom Cruise


Văzusem trailerul, am zis că merge pentru o relaxare cinematografică. Ceva acțiune, caft, sf, o mititică și gata rețeta numa bună pentru spălat creieraș de om obosit de munci intelectuale.

Și m-am dus. Cumva, cumva, Tom Cruise, după o suită de roluri în care aș fi preferat să fie altcineva, oricine altcineva, în ăsta mi-a fost simpatic. Cam la toate capitolele filmul mi-a întrecut așteptările (care erau destul de joase totuși), atât la idee, la chimia personajelor și la tonusul general – un film ușurel numai bun pentru un ecran mare și un sunet surround. Tipesa e ultra kick ass, bad-ass, nice ass…etc

12 years a slave – film

Știți filmele alea la care toată lumea cinematografiei se repede cu laude și entuziasm doar datorită tematicii? Filmul trebuie să nu fie chiar prost și dacă e despre holocaust, victimele nazismului, gay rights și alte chestii prin care ne demonstrăm compătimirea sau elevația umanismului interior, va ajunge rapid cap de afiș. Continue reading