Lumea noastră mică


După ce vă obosește mintea de la atâta alergătură copilărească (după speranțe, după principii), luați time-out și hliziți-vă la lumea din jur. Orice efort colectiv alunecă natural în paradigma existențialității neaoșe: Pentru ce și pentru cine?

Dacă am scăpat de mirajul polilor de putere interni, dacă am scos capul din propria ogradă, suntem obligați să recunoaștem: Suntem nimeni în țara nimănui. Lumea noastră mică și rece nu interesează pe altcineva. Iar la nivel planetar, existența noastră este irelevantă; la fel ca legănatul unei frunze uscate, sub coroana stejarului secular.

Cum verificăm simplu mărturisirea de mai sus? Gândiți-vă că în România există o persoană egoistă, cinică, Continue reading

Cântecul de găină

udreaAdică nevastă de cocoş. Fostă şugubeaţă călită în tupeu de Buzău; ridicată din sărăcia Pleşcoiului până pe biroul prezidenţial al Tricoiului.

Mama – taxatoare la societatea de transport public local, tatăl – şofer de autobuz. Ea, Elena, până de curând prima doamnă a ţării. Oricât de antipatic ar fi pentru unii cotcodăcitul doamnei Udrea (veşnic Udrea, niciodată Cocoş), trebuie să îi admirăm capacitatea de adaptare şi supravieţuire.

Ultimul cântec denotă încă o dată forţa copilandrei din Pleşcoi, care s-a visat călărindu-ne pe toţi. Ştie că e gata. Săptămâna viitoare va merge într-un turneu de acomodare în spatele zăbrelelor. Nu se mai pune problema unei cariere în politică. Iar atunci când va termina de achitat datoria civică, stafidită şi zaharisită, îşi va căuta odihna în anonimat.
Continue reading