Alcoolismul, boala închipuită a omului modern

Acest articol este o completare la ce am scris în urmă cu două zile despre Robin Williams. O completare necesară, deoarece anumite aspecte prezentate atunci au fost superficial înţelese. O „pseudo-înţelegere” aş putea spune.

nico(captură de pe zoso.ro)

Nu contează că nu am scris vreodată aşa ceva despre depresie (în articole sau comentarii). Am prezentat alcoolismul ca fiind afecţiunea oamenilor slabi. Alcoolismul, da? Niciodată depresia.
Dar când omul are o idee bine înfiripată, orice opinie care îi sună familiar, chiar şi tangenţial, este rapid asimilată pe nemestecate. Şi devine o confirmare a popriului crez.

Revenind la subiectul Robin Williams, în continuare susţin ce am scris în urmă cu două zile. Nu mi-a plăcut ca actor, dar asta are puţină importanţă. Cred că un Oscar este ceva mai relevant decât gusturile mele cinematografice.

Şi îl consider pe Robin un om slab. Nu pentru că a fost victima depresiei, ci pentru că A ALES să „o trateze” cu alcool şi droguri. Nu consider alcoolismul o boală. Pentru mine este doar o afecţiune auto provocată din necesitatea de a vindeca alte afecţiuni (de exemplu depresia).
Continue reading

Acel moment când baţi la uşa lui Dumnezeu

IMG_8035x1024Acel moment când totul devine clar, când eşti convins că ţi-ai îmbibat neuronii în chintesenţa a tot ceea ce este, şi tot ce ar putea fi. Ai avea atât de multe de spus şi totuşi îţi lipsesc mijloacele. Încerci din răsputeri să scoţi prin orificii bulgărele de energie ce ţi-a crescut pitit undeva între atriul drept şi esofag.

Nu îţi găseşti cuvintele. Şi nu din cauza unei posibile intoxicaţii. Cuvintele s-au scurs spre baza stivei de memorie pentru că erau nedemne; depăşite de gravitatea momentului. Încă nu s-au inventat acele cuvinte potrivite pentru a-ţi exprima cu exactitate dibăcia gândului.

Ai parcurs labirintul cunoaşterii, ai descuiat falnice uşi de toţi îndepărtate şi neştiute. Uşi a căror clanţă pură, neatinsă, ţi s-a topit în palma incandescentă de providenţă. Şi ai ajuns la ultima uşă.

Ultima barieră între cel dintâi dintre pământeni şi adevărul absolut. Eşti aproape, cel mai aproape. Auzi pe gaura cheii foşnetul volutei divine, arcuindu-se din palma Creatorului spre podeaua ultimei încăperi.
Continue reading

Cu ocazia sfintelor paranghelii

Fă-te bine, nu muci!

angela-merkel-drunk-webAm pe masă o ceşcuţă. Mică, mică, da…are un secret ceşcuţa mea. Pot să o torn pe gât cum vreau. Ea pac! Se umple la loc. E vrăjită. Vin de la o chestie cu băieţi şi fete. Ne-am strâns noi aşa, să interacţionăm. Cu ele n-am interacţionat că erau fiţoase. Aş fi putut să mă bucur cu toate la un loc, dar n-am vrut. Mai bine la mine acasă. Eu şi ceşcuţa magică. Ia-uzi:

Şapte mândre în şapte palate, în şapte nopţi şi şapte păcate, şapte ulcele închinate să ne fie bine şi una pentru mine. Şi ţop, ulcica pe gât. Ceşcuţa e cu ţuică, ulcica e cu vin. Asta e lege din străbuni. Şi se alternează în mod imparţial şi echidistant. Că aşa e corect faţă de toţi.
Continue reading