Ţara mea de doliu, ţara mea de dor

doliu national“Executivul a aprobat în şedinţa de miercuri Hotărârea de Guvern privind declararea zilei în care va fi înmormântată Regina Ana, 13 august, zi de doliu naţional pe teritoriul României.”

“Nu vor fi funeralii de stat pentru că nu se poate. Regina Ana nu a avut cetăţenie română, ci doar britanică şi franceză. Oricum nu s-au luat în considerare funeralii naţionale, ci doar declararea zilei de 13 august drept zi de doliu naţional”, au declarat pentru MEDIAFAX surse guvernamentale.

Un moment trist, într-adevăr. Moartea nu poate aduce altceva. Mai ales dacă este vorba de o persoană publică, recunoscută de unii ca regină.

Totuşi, mi se pare ciudăţică situaţia – În România o să fie doliu naţional pentru regina Ana, dar nu şi funeralii de stat. Pentru că regina nu a avut cetăţenie română.

Regina Ana (a României?) s-a născut la Paris, s-a măritat la Atena, a trăit în Italia şi Marea Britanie. Şi a murit în Elveţia.
Continue reading

Ce am învăţat în cele 3 zile de doliu?

presaÎn cazul nostru, o tragedie umană nu ne apropie, nu ne întăreşte ca naţie. Ci este urmată de o mârșăvie socială. Pentru că, în aceste momente crâncene, avem ocazia să ne manifestăm prostia şi ticăloşia. Fie nu înţelegem ce se întâmplă, fie înţelegem şi dorim să profităm – în clasicul stil: „Mie ce îmi iese la treaba asta?”

Am ştiut că vom eşua lamentabil la nivelul societăţii civile încă de sâmbătă. Atunci a ieşit la înaintare infamul de serviciu al neamului, Becali George. Infractorul, condamnatul, puşcăriaşul, semi-analfabetul care a publicat cărţi în puşcărie, chiar el. Să îşi dea el cu părerea despre vii, morţi, dumnezei şi draci. Şi toată presa i-a purtat cuvântul mai departe.

Avântul ortodoxo-povăţuitor nu s-a oprit doar la mintea găunoasă a infractorului Becali. A fost musai să profite de ocazie şi BOR, trăgându-şi niţică spuză pe turtă.
Continue reading