Joker: doar un film bun

Căutătorii de nod în papură spun că Joker este nociv; promovează violența, insinuează ideea unei societăți predestinate grozăviilor fizice și psihice. O societate care poartă sămânța răului și doar așteaptă câțiva stropi ca să înalțe lujeri otrăvitori. Hai să respirăm adânc și să defecăm pe distinctele noastre trupuri caste.

Filmul artistic (ficțiunea), la fel ca beletristica, nu este dator să educe ori să inspire pe nimeni. Arta cinematografică doar este; nu are o existență condiționată de corecta modelare intelectuală si sufletească a cetățenilor privitori.

“Arta de amorul artei este o sintagmă seacă. Arta de dragul adevărului, al binelul și al frumosului: acesta este credința pe care o caut.” scria baroana Dudevant, cu mult avânt și curaj, din spatele pseudonimului George Sand.

Într-adevăr, putem evalua arta conform criteriului puritan gândit de baroneasă la începutul sec. al XIX-lea. Dar fără să zburdăm din registrul artistic pe bulevardele metropolelor, unde hoarde de maturi alienați așteaptă povețe de viață din partea unor eroi de benzi desenate. La început a fost cuvântul. Și s-a auzit din Gotham City. Suntem sănătoși la cap?
Continue reading

Green Book

Putem spune despre Green Book că este un film bun la fel cum putem spune despre o tocăniță că este bună. Nu înseamnă că tocănița a fost preparată de vreun artist culinar sau că ingredientele au fost niște minuni greu de găsit. Dar ne-a plăcut. Banalii cartofi, o prăjeală de ceapă, câteva rădăcinoase, un cârnat afumat și niște pătrunjel: Bună tocăniță! Caldă și gustoasă, îți lasă o senzație de împlinire, cât să-ți mângâi burta câteva secunde.

Nick Vallelonga este unul dintre scenariști și fiul personajului Tony Vallelonga (Tony Lip) – amănunt important pentru veridicitatea “poveștii reale” pe care este “bazat” filmul: Relația dintre descurcărețul italian Tony Lip și pianistul negru Dr. Donald Shirley în strânsorile rasiste ale anilor ’60.
Continue reading

Seriale bune, seriale proaste. În special proaste

zombiNu sunt un om pretenţios. Am puţine necesităţi, chiar şi mai puţine plăceri. Şi acele puţine plăceri sunt simple, elementare, ieftine.. De exemplu, sunt un mare fan al băutului de apă. Îmi place să admir paharul transpirat, să îl adulmec, să simt răcoarea pe buze şi să mă imaginez la poalele muntelui de unde a izvorât apa din paharul meu. Cele mai bune reclame la apă minerală rulează în mintea mea când mă adăp.

O altă plăcere simplistă este vizionare de filme şi seriale online. Pe site-uri de profil, contra cost, bineînţeles (Spuneţi NU pirateriei). Din păcate, cinematografia contemporană trece printr-o pasă foarte proastă. Pot număra filmele şi serialele bune din ultimii 5 ani pe degetele de la o mână. Zilele trecute am adăugat pe lunga listă a dezamăgirilor “Poveştile de groază americane”. Primele două sezoane au fost captivante, îmbinau în mod plăcut comedia şi suspansul. Dar sezonul trei este sub orice critică. Pare făcut special pentru categoria consumatorilor cu IQ de ficus.
Continue reading