Scris de Corbu (comentator fidel şi fan Terapia)

Weekend-ul trecut mi-am propus să stau. Înainte să înceapă harnicii cititori să mă-njure cu nesaț, vreau să stabilim un lucru: aveam o grămadă de lucruri de făcut, dar mi-am propus să le ignor. Până când? Până când se vor aduna atât de multe încât vor da pe din-afară (n-au decât să aștepte acolo unde vor cădea, să mă aplec să le ridic: Ha! Le urez succes).

M-am retras la țară pe plaiuri buzoiene (tot Moldova, cum ar zice unii cârcotași). M-am așezat ”în vârful patului” și am încercat să fac fotosinteză la lumina galbenă a becului. M-a ajutat mult în demersul meu ”eroic” un virus nenorocit de gripă ce i-a ținut pe toți la distanță. Deși erau 5(cinci) femei în casă, cu vârste cuprinse între 2 și 80 de anișori, nici una nu s-a-ncumetat să-mi treacă pragul.

Cum stăteam eu așa ca un…stejar, au inceput să mă bântuie unele întrebări antice și fără răspuns (mă găndesc că tot atâta treabă avea și Platon).
De exemplu, care-i bă, frate, treaba asta cu fericirea? (La începutul excursului meu logic, pornisem de la ideea că e supraevaluată).

Ca orice intelectual, am intrat pe dexonline:

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
Bă, deplină nu prea cred că există, mi-a trecut repede o idee prin….mă rog.

FERICÍRE s. 1. (livr.) beatitudine
BEATITÚDINE s.f. Stare de fericire deplină, de încântare, stare patologică de euforie permanentă, de indiferență față de situațiile și întâmplările din jur. [< lat. beatitudo, cf. fr. béatitude]

Zi așa, bă nene, privită din unghiul ăsta parcă poate fi și deplină…depinde câtă Terapia bei. (desigur, firma recomandă consumul responsabil)
 
„Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă şi atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire.” Zicea Alexandre Dumas, și dintre toți care-au tot încercat să dea o definiție, mie mi se pare cel mai aproape de adevăr (dar despre adevăr poate că vom discuta la o altă sticlă de Terapia).
 
M-am mai chinuit puțin, cât să nu doară prea tare, să produc și o definiție proprie, dar negăsind, m-am consolat cu Balzac:
„Din nenorocire, fericirea înseamnă în aparenţă ceva absolut şi tocmai de aceea se găsesc atâţia neghiobi care să se întrebe: Ce e fericirea?”