De ce beştelim măgarul

magarEşti un dobitoc! Un porc! Un bou! Un măgar! Animalule!

Foarte multe injurii româneşti îşi au obârşia în regnul animal. Nu le-am înţeles vreodată pe de-a-ntregul. Unele dintre ele pot fi laude, nu doar vorbe de ocară.

De exemplu, când îi spui cuiva că este vulpe, înseamnă că l-ai făcut şiret, inteligent chiar. Dacă ai diminutivat animalul şi i-ai zis vulpiţă, deja ai bucurii la persoana vizată. În schimb, dacă foloseşti augmentativul, vulpoi bătrân, evidenţiezi experienţa, spiritul de prevedere.

Porcule! Aici hai să zicem că ar fi de înţeles. Porcul mănâncă găinaț, doarme în propriul rahat şi se răcoreşte în ăl mai împuţit nămol. Cum pe timpuri lumea era străină de neologismul “hipster”, s-a ajuns la varianta “Băi, porcule!”

Boul este renumit pentru înverşunare şi primitivism. Priveşte doar înainte, chit că drumul e greşit, şi trage de plug ori căruţă până îl răpune efortul. Nu se răzgândeşte, nu îşi pune întrebări, nu are capacitate cognitivă. Ar putea fi sinonim cu rudimentarismul, cu înapoierea mintală. “Băi, boule!” are exact acest sens – Băi, prostule! Băi, primitivule!

Ce n-am înţeles şi nu cred că voi fi în stare, jignirea asta: “Eşti un măgar!” Ce treabă are măgarul? De ce ar trebui să mă simt ofensat de comparaţia cu un măgar?
Hai să căutăm olecuţă la origini, la rădăcina adevărului. Începem prin analiza vorbelor cu tâlc – înţelepciunea transmisă din strămoşi prin intermediul proverbului românesc:

„Nu-i treaba măgarului de unde beau oile apă.”
Ce înţelegem aici despre măgar? Un animal discret, disciplinat, care îşi vede de treaba lui, nu-şi bagă nasul aiurea. Bravo lui! O cuminţenie de animal. Niciun motiv de ocară, mergem mai departe.

Măgarul lui Buridan – Una dintre primele apariţii literare ale animalului cu pricina. Undeva prin secolul al XIV-lea, un măgar însetat şi înfometat primeşte simultan o găleată cu apă şi una cu ovăz. Neştiind pe care să o aleagă prima, a murit de foame şi sete.

Ce a vrut să ne transmită Buridan în urmă cu 7 secole? În niciun caz faptul că măgarul a fost un nesimţit. Indecis, şovăielnic, incapabil de a lua decizii. Astea da. Dar în niciun caz un măgar neobrăzat.

Continuăm căutarea în literatura românească – Anton Pann:

“Unul a venit odată ş-îndrăznind ca un vecin
A cerut să-i dea măgarul pentru un ceas Nastratin;
Dar nu-l am acasă astăzi: altu-i l-am împrumutat.
Măgarul din grajd dodată a răcnit într-acel ceas.
– Spui că nu-i – zise vecinul – şi na, iaca al său glas!
Iar Nastratin îi răspunse: – Ce, tu nu crezi ce-ţi spun eu?
Mai mult crezi tu pe măgarul decât chiar cuvântul meu?”
(Nastratin Hogea)

Măgarul Îl dă de gol pe Nastratin. Este propovăduitor al adevărului şi arbitru al moravurilor.
Până acum, nici o dovadă de nesimţire sau rea-credinţă. Întreb din nou: Cu ce a greşit măgarul?

S-ar putea să găsim o fărâmă de explicaţie în proverbele englezeşti.

„stubborn as a mule” – încăpăţânat ca un catâr. Aici are o logică. Vorbim despre un hibrid, da? Despre un ciudat. Născut din tată cal şi mamă măgăriţă, copilul va ieşi capricios. Inadaptare, tot felul de complexe.

Catârul are tot dreptul să fie morocănos şi încăpăţânat. E ca un copil din tată moldovean şi mamă unguroaică, trimis la facultate în Bucureşti. Dar vorbim despre altceva. Catâr, da? În niciun caz măgar. Lăsaţi măgarul în pace, e nevinovat.

La fel ne învaţă şi religia. Măgarul este animalul lui Cristos. Nu mielul, nici iepuraşul, ci măgarul. Hai, poate şi peştele – şapte apostoli au fost pescari, mă gândesc că meniul mântuitorului avea tot timpul specific pescăresc.
De unde a apărut asta cu mielul?

„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.” (Evanghelia după Ioan 10,11).

“Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.” (Evanghelia după Ioan 10,15)

De fapt tot capitolul 10 este numai despre oi. Evanghelia după Ioan – Simbolism, metaforă, literatură. Oaia este doar instrumetul unei figuri de stil, nu behăie şi nu dă lapte. Dacă aplicăm metafora tradusă, ar trebui să fim antropofagi de Sfintele Paşte. Oile sunt oameni; nu are ce căuta mielul ăla la gâtul lui Cristos în toate tablourile.

Măgarul în schimb a existat în carne şi oase, nu doar în plan metaforic. Măgarul este animalul ales de Cristos. Cum a intrat mântuitorul în Ierusalim?

„rode to town on an ass” (Evanghelia după Marcu, cap. 11)

Aşadar, dragi români, prin ce vicleșug aţi dat voi sens peiorativ săracului animal?
“Hai, nu fi măgar!”
Ba da, vreau să fiu. Să fiu cel dintâi măgar al patriei. Iar voi, în urma mea. Să măgărim împreună!

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

11 Comments

  1. ”Boul este renumit pentru înverşunare şi primitivism. Priveşte doar înainte, chit că drumul e greşit, şi trage de plug ori căruţă până îl răpune efortul.”
    Nu și boii bunicilor))))ăia n-ar fi muncit pentru nimic in lume….

    Reply
  2. apropos de IQ, am vazut lumina)))Știu de ce dau numai peste prosti,pentru ca potrivit unor teste online(gratis), sunt mai putin de 4-2% din populatie cu un IQ mai mare,deci cand ma intalnesc in supermarket cu 100 de oameni sa ma astept ca 96-98 din ei sa fie…mai prosti))))

    Reply
  3. Magarul este considerat un animal prost. Ca sa-ti dai seama de asta nu trebuie sa cauti prin literatura lumii.

    Magarul te lasa pe drumuri cand iti este lumea mai draga.
    Este imprevizibil si uneori nu mai raspunde la comenzi. Poti sa faci ce vrei, nu-l mai clintesti din loc.
    Asta il face un animal incapatinat in sensul de prost, adica needucat, incapabil sa priceapa ce vrem noi de la el.

    “Hai ma, nu fi magar” inseamna “hai ma, nu mai fa pe prostul”, in sensul de “nu te preface ca nu m-ai inteles”.

    Reply
  4. Mi se pare tipic pentru tine. Te face cineva magar, fara sa socote prea mult ca insulta magarul, vrand mai mult sa te ocarasca pe tine iar tu in loc sa dovedesti ca nu are dreptate, ca tu esti cel mai drept si ispravit, incerci sa schimbi conceptia oamenilor deapre magar. Tu iti dai seama ca undeva, intr-o familie de magari e unu exact ca tine care scrie un articol in care intreaba lumea 'dar cu corbanii ce aveti fratilor?'

    Reply

Leave a Comment.