Cartea asta e pe toate listele și-n toate topurile posibile. Cărți care îți schimbă viața, cele mai bune cărți, cele mai bune cărți sf, cele mai influente cărți și așa mai departe.
Pentru mine prezența lui 1984 în topurile astea este legată exclusiv de substratul politico-filozofic al cărții, mai precis de fascinația lumii față de totalitarism. Cartea nu are nimic extraordinar pentru cineva care a putut vedea comunismul pe viu, e o radiografie excelentă a unui regim totalitar dus la extrem, cu o construcție extrem de solidă logic al fiecărui aspect social – de la masa de manevră la membrii simpli ai partidului unic la cercul intim al guvernării la metodele de programare a indivizilor la mecanismele de menținere a stării de subjugare și până la teama viscerală care însoțește orice gând împotriva sistemului.
Puținele personaje ale cărții sunt definite tot din unghiul relației cu regimul iar cel principal nu are, intenționat, nimic special ci este reprezentativ pentru orice individ supus presiunii colosale pe care orice furnică din interiorul mecanismului totalitar o simte când nu crede în sistem.
Un stil curat, nimic special sau extraordinar, o profunzime remarcabilă în construcția lumii respective, câteva personaje descrise clar și simplist, unul principal ce duce practic toată cartea, o acțiune liniară dar cu ritm bun și un final la fel de ”tranșant și dătător de speranțe” ca cel din Ferma Animalelor – oarecum de așteptat având în vedere starea, motivația și situația autorului în perioada respectivă.
Mie 1984 lui George Orwell nu mi-a adus nimic deosebit și e departe tare de lista mea de cărți favorite. O văd ca pe o carte ajunsă de referință doar prin subiect și fascinația față de filosofia politică totalitară pe care o expune, mai mult o dizertație filozofică mascată într-o operă beletristică, fără prea mari merite în această ultima direcție.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|
”Cartea nu are nimic extraordinar pentru cineva care a putut vedea comunismul pe viu.”
1. Statul la coada la butelii la varsta de noua ani nu va face o autoritate in sistemele totalitare. Cu siguranta nu intelegeati prea bine la varsta aceea ce se intampla cu adevarat. Comunism pe viu nu inseamna doar stat la cozi; inseamna si persecutie, puscarie politica etc. Ma indoiesc ca ati cunoscut pe viu regimul comunist.
2. Textul dumnevoastra nu este o recenzie, ci o parere. Recenziile sunt obiective, impartiale. Citi intai cate ceva despre critica literara, teorie literara etc. etc.
Foarte amuzant.
Să înțeleg deci că o carte catalogată sf, scrisă de un teoretician, ar avea mai multă informație despre comunismul pe viu decât am putut eu să extrag de la străbunicul care a făcut canal, de la bunicul care a lucrat în sistem, de la tata care mi-a explicat cum Iliescu i-a ”dispărut” niște colegi și de la încă vreo câteva sute de persoane care l-au trăit decenii peste mine și care mi-au dat informații la primă mână?
Nu sunt o autoritate în totalitarism dar cu siguranță știu mai multe despre el decât majoritatea din afara lui. Pe de altă parte nu mă luam la întrecere cu Orwell ci doar constatam că nu avea cum să mă dea pe spate și să mă uluiască radiografia acestuia când subiectul mi-e atât de aproape.
Recenziile nu conțin păreri? Și mai amuzant.
Lola,
De cand sunt recenzile obiective si impartiale?
Recenzile sunt comentarii si aprecieri critice despre o opera (de arta sau stiintifica), pe care le poate scrie oricine doreste. O recenzie reflecta intotdeauna parerea personala a celui care a scriso.
Cred ca tu confuzi recenzia cu critica literara.
Mi-a scapat mie ceva sau de unde ai dedus tu ca articolul lui Vlad ar fi o critica literara?
”Să înțeleg deci că o carte CATALOGATA SF, scrisă de un TEORETICIAN, ar avea mai multă informație despre comunismul pe viu decât am putut eu să extrag de la străbunicul care a făcut canal, de la bunicul care a lucrat în sistem, de la tata care mi-a explicat cum Iliescu i-a ”dispărut” niște colegi și de la încă vreo câteva sute de persoane care l-au trăit decenii peste mine și care mi-au dat informații la primă mână?”
Intre ce ani ati trait comunismul pe viu. Ma refer la anii in care intelegeati ce se intampla. La sase ani sigur nu intelegeati mare lucru despre totalitarism.
Informatiile dumneavoastra la prima mana nu inseamna ca ati trait pe viu. Iar daca acele informatii le-ati primit cand aveati 9 ani, nu stiu cat ati ruminat asupra lor atunci si cat ati inteles. Am si eu informatii la prima mana. Majoritatea romanilor au. Asta nu inseamna ca generatia noastra ‘a trait pe viu’ comunismul.
Now… stiti, presupun, ce inseamna science-fiction si ce subiecte abordeaza acest gen: calatoria in timp, viata extraterestra, universurile paralele, tehnologie etc. etc. 1984 nu este o carte science-fiction.
Cat despre Orwell, sunteti sigur ca tot ce a scris a scris din pura imaginatie? Ca a fost un teoretician si ca nu a fost direct implicat, de exemplu luptand pe front impotriva fascismului in Spania?
While Orwell had originally thought that Spain would be a rejuvenating experience, he quickly came to learn that even the side he was fighting for was in arms with itself. That is, the Americans, British, and Communists fighting Fascism were themselves in dispute. It was as a result of Orwell’s dissatisfaction in this incident that he almost came to be slain by a group of Communists. In Spain Orwell suffered injuries and later returned to England where he worked for the BBC. Concurrently the Second World War was under way, and Orwell familiarised himself with the Russian situation. Having just felt the frustration of the Spanish War, Orwell was once again outraged that the Russians as a people and the rest of the World were not truly recognising Stalin’s oppressive ruling. He took the stage and pointed out the truth. The fact was that little was known about Russian life behind the iron curtain: information was limited to government agency reports that only published the good news while inside sources mysteriously contradicted one another. It was as a result of these experiences that Orwell came to develop his views as expressed in the novel 1984 and Animal Farm.
Through his political experience, Orwell was not only inspired to write, but he made his goal in writing to reveal the faults of a totalitarian system:
“Every line of serious work that I have written since 1936 has been written, directly or indirectly, against totalitarianism and for socialism, as I understand it.
Cum spuneam, dumeavoastra nu ati facut o recenzie, v-ati dat cu parerea. A nu se confunda cele doua. O recenzie implica, printre altele sa cunoasteti autorul, genul etc.
1984 nu este o carte SF scrisa de un teoretician. Asta este doar parerea dumneavoastra.
Da, nu înțelegeam bine comunismul la 6 ani. Acum însă înțeleg foarte bine mitingul pentru iubitul conducător, apariția verzelor de expoziție într-o singură zi pe dealurile din jurul orașului natal, lecțiile săptămânale promite de la tata despre cum nu e bine să sufli o vorbă despre Europa liberă și așa mai departe.
Informațiile adunate în copilărie sunt trăit pe viu și îmi oferă, analizate la maturitate și legate de alte informații primite la prima mână (la fel cum le au majoritatea românilor), o idee foarte clară despre mecanismul unui regim totalitar, așa cum îmi place să cred că au mai toți cei care au trăit într-unul.
Da, Orwell este pur teoretician în 1984 de unde și latura sf a romanului. Mi se par niște lucruri atât de evidente încât e obositor să le analizez – autorul a construit un regim totalitar absolut așa cum și l-a imaginat el – că a folosit cunoștințele sale reale asta e altă poveste. Nu e un reportaj, e o carte plasată în viitor despre un regim care nu există cu mecanisme încărcate de tehnologie futuristă.
Și eu sunt de acord că 1984 e mai mult filozofie politică decât beletristică sf dar asta nu înseamnă că sf-ul e inexistent. Nu eu am catalogat-o așa ci o întreagă suită de oameni și critici literari, vă propun să-i luați pe fiecare în parte și să le atrageți atenția cu privire la eroare.
Ar fi superb dacă ați fi mai atentă la nuanțele dialogului pentru a nu trebui să analizez de fiecare dată chestiuni evidente – spre exemplu: dacă folosesc o carte catalogată drept sf e clar că nu o consider pe deplin așa, altfel aș fi zis o carte sf… elementar – nu e ok să vină commentariul – e părerea dv ca e o carte sf.
Nu, nu e părerea mea și am zis-o destul de clar și în articol, este o părere generală cu care eu nu sunt totalmente de acord.
Pentru ca un dialog să fie real și schimbul de idei să se petreacă, trebuie ca ambii parteneri să încerce să înțeleagă ideile expuse și anume:
– nu am zis nicio clipă că știu mai multe decât Orwell despre totalitarism, am zis că subiectul nu e deloc exotic sau fascinant pentru mine odată ce știu destule despre el. Era clar ca bună ziua și nu era nevoie de biblioteci de critică literară pentru a înțelege o formulare simplă.
– dacă tot am deschis, gratuit că nu avea ce căuta, subiectul de mai sus – da Orwell este un teoretician pentru că ce face el în 1984 este speculație, iar informațiile lui sunt venite tot prin observație – hai să nu îl încadrăm totuși la trăit pe viu, la fel cum un jurnalist de război nu poate fi totuși identificat cu soldatul care luptă în războiul respectiv.
– da recenzia conține o foarte clară părere personală (punctată expres așa) pe lângă o descriere obiectivă a stilului, personajelor și acțiunii. Fiind o postare care are numele meu acolo mi se pare absolut normal ca cititorul să beneficieze și de ea, că de aia mă citește așa puneam numărul de pagini și gramajul cărții dar nu știu cui ajuta.
Dacă tot mă orientați cu atâta râvnă spre teoria literară mă puteți ilumina despre ce înseamnă în viziunea dumneavoastră o recenzie care cuprinde comentarii și aprecieri critice? Adică ce-s alea comentarii și aprecieri ale celui care scrie recenzia – că am înțeles că nu au voie să fie păreri personale, e vreun manual, tratat, de unde să le extragem și să le punem în textul recenziei?
Ceva gen Culegere de comentarii și aprecieri critice pentru recenzii, volumul A-D?
Întreb și eu, omul învață cât trăiește…
“Recenziile sunt obiective, impartiale.” Ioooou :))
Hary, nici critica literara nu este impartiala si obiectiva. Pentru ca reprezinta parerea unui individ. Daca avem 10 critici literari cu 10 pareri diferite, ce ne facem? Care e obiectiv si care e impartial?
Un critic interpreteaza un text prin prisma constiintei individuale. Iar rezultatul actiunii nu poate fi decat subiectiv.
Dani,
in spiritul asta, da, nimic nu este obiectiv si impartial.
Orice este supus evaluarii si aprecierii umane este subiectiv.
Dar nu despre asta era vorba.
In orice sistem de valori functional exista un sistem de referinta, la care ne raportam.
Arta (din care face parte si literatura), la fel ca si stiinta, are un sistem propriu de referinta la care se raporteaza.
Critica literara este cea care apreciaza o lucrare din punct de vedere al propriului sistem de referinta standardizat si nu din punctul de vedere al celui care o scrie (parere prorpie).
Asta este diferenta dintre o critica literara si recenzie.
Ca o critica literara difera de la critic literar la critic literar, are mai degraba de a face cu faptul ca oamenii interpreteaza diferit chiar daca se raporteaza la acelasi sistem de referinta. La fel se intimpla de exemplu si in cercetarea stiintifica.
‘Nu e un reportaj, e o carte plasată în viitor despre un regim care nu există cu mecanisme încărcate de tehnologie futuristă.”
Dragul meu domn Popa, 1984 este fix despre URSS, nu despre un regim totalitarist care nu exista.