Mâncare din pământul nostru

20170128_205248Laitmotivul ultimelor două luni de supravieţuire românească a fost roşia crescută în pământul nostru. Salutara, indigena, suprema, sayonara! Roşia autohtonă, fertilizată cu sudoarea ţăranului şi balegă de bou dac.

Răspunsul potrivit pentru orice jalbă – puteai să întrebi despre justiţie, infrastructură, şcoli, boli, investiţii, legi, cultură şi comisii, primeai aceeaşi implacabilă replică: “Sunteţi răuvoitor! Nu vreţi roşia? Nu vreţi ca românii să aibă roşia lor, în pământul lor?”

Băi, şi a funcţionat! Încă o dovadă că răspunsurile geniale sunt cele mai simple şi fac acrobaţie pe vârful nasului. Trăiască roşia ţărănească!

În timp ce înfulecam pseudo-vita de carne prezentată mai sus, mi-am dat seama că laitmotivul jupânului teleormânean poate avea şi ceva seminţe sănătoase.

Nu în timpul caraghioslâcurilor cartonate care ne guvernează acum, nu în următorii 4 ani, probabil nici în următorii 8.
Dar pentru urmaşii urmaşilor noştri…
Ei, cei ce vor veni, s-ar putea bucura de seminţele sănătoase despre care vorbeam.

Este o utopie şi o naivitate jenantă să crezi că noi, românii, putem trăi doar cu produse proprii, fără importuri, evantual să halim şi o salată de lăptucă în februarie.
Dar am putea să facem câteva implanturi. Roşia nu trebuie să fie românească, castravetele poate avea sămânţă bulgărească, iar bălţata, adusă cu vaporul.

Poate era în regulă în urmă cu două secole să folosim aceeaşi vacă la căruţă, la muls şi la tocăniţă. Dar în anul de graţie 2017, când ne-am transformat cu toţii într-un popor de masterchefi, nu mai putem să ne rupem fălcile în scoarţa de vită românească. Joiana se poate mânca în felii subţiri, bătute pentru șnițel ori cubuleţe pentru diverse fierturi. O faci friptură, doar dacă ai rămas fără gumă de mestecat sau fără talpă la pantof.

Hai să luăm modelul ruşilor! Nu sună bine, dom’ boier de la Alexandria? Serios, ruşii au realizat că nu rentează să importe la nesfârşit vitele altora. Şi-au făcut fermele lor de Aberdeen Angus, după care au angajat cowboys americani , să-i înveţe îmblânzirea noilor bestii.
Instrucţia a funcţionat, acum există cowboys ruşi şi cirezi nemiluite de anguşi suculenţi.
(detalii)

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

3 Comments

  1. chiar as vrea sa mananc o data vita de-aia scumpa, mi-as permite sa cumpar o data de doua ori, dar ce ma fac daca-mi place?
    vorba aia, nu-ti poate lipsi ceva ce n-ai avut/cunoscut.

    Reply
    • E bine dacă îţi iei de două ori pe lună. Nu-ţi dă dependenţă pentru doză zilnică.
      Eu o să mai iau după ce termin cu implanturile. Cred că e mai bună dacă o şi mestec :))

Leave a Comment.